sâmbătă, 3 decembrie 2011
duminică, 30 octombrie 2011
LUMEA LUI BANCIU SAU IMI PUTE TOT
Îi urmăream cu plăcere comentariile lui Radu Banciu pe vremea când prezenta Turul Franţei. Era altceva. Mi-a părut rău când nu l-a mai comentat. M-am bucurat ca l-am regăsit la Sport Total FM şi la Sport.ro. Ca jurnalist sportiv e in regulă. Ştie toate dedesubturile şi le critică.
Mai nou, de când este la B1, a trecut la mondenităţi şi la răutăţi. S-a transformat încet-încet în Mircea Badea şi în Cristian Tudor Popescu. Doi în unu. E deasupra tuturor, cel mai deştept, fără de prihană şi îi pute tot. Se pare că nimic nu îi este pe plac.
Îşi alege victime uşoare. Nu luptă ca de la bărbat la bărbat.
Una dintre victime Andreea Raicu: Probabil că i-a refuzat „bărbatului" Banciu o „suptilizare" şi acum îi urmăreşte greşelile şi o taxează. La greu. O emisiune nu i-a fost de ajuns. I s-a părut că nu a fost destul de convingător. I-a mai trebuit o emisiune. Probabil şi a treia, dar nu l-am mai urmărit.
O altă victimă - emisiunea Cronica Cârcotaşilor de miercuri, o ediţie specială, în care invitaţii îşi exprimau păreri cu privire la faptul că emisiunea trebuie să meargă mai departe. După părerea „specialistului" Banciu, emisiunea a fost penibilă şi invitaţii jalnici. Eu am văzut acea emisiune ca un strigăt de ajutor: Ce facem? Continuăm sau nu? Dacă da, cum? Dar mă rog, se pare că Banciu nu este capabil de compasiune, gândindu-se probabil că lui nu i se poate întâmpla.
Asta mă duce cu gândul la o întrebare: De ce Razii de noapte s-a transformat in Lumea lui Banciu? De ce Naum a dispărut din peisaj?
In fine, părerea mea este că ar trebui s-o lase mai uşor, altfel va cădea în derizoriu şi nu ştiu la ce îi foloseşte.
Mai nou, de când este la B1, a trecut la mondenităţi şi la răutăţi. S-a transformat încet-încet în Mircea Badea şi în Cristian Tudor Popescu. Doi în unu. E deasupra tuturor, cel mai deştept, fără de prihană şi îi pute tot. Se pare că nimic nu îi este pe plac.
Îşi alege victime uşoare. Nu luptă ca de la bărbat la bărbat.
Una dintre victime Andreea Raicu: Probabil că i-a refuzat „bărbatului" Banciu o „suptilizare" şi acum îi urmăreşte greşelile şi o taxează. La greu. O emisiune nu i-a fost de ajuns. I s-a părut că nu a fost destul de convingător. I-a mai trebuit o emisiune. Probabil şi a treia, dar nu l-am mai urmărit.
O altă victimă - emisiunea Cronica Cârcotaşilor de miercuri, o ediţie specială, în care invitaţii îşi exprimau păreri cu privire la faptul că emisiunea trebuie să meargă mai departe. După părerea „specialistului" Banciu, emisiunea a fost penibilă şi invitaţii jalnici. Eu am văzut acea emisiune ca un strigăt de ajutor: Ce facem? Continuăm sau nu? Dacă da, cum? Dar mă rog, se pare că Banciu nu este capabil de compasiune, gândindu-se probabil că lui nu i se poate întâmpla.
Asta mă duce cu gândul la o întrebare: De ce Razii de noapte s-a transformat in Lumea lui Banciu? De ce Naum a dispărut din peisaj?
In fine, părerea mea este că ar trebui s-o lase mai uşor, altfel va cădea în derizoriu şi nu ştiu la ce îi foloseşte.
sâmbătă, 6 august 2011
Amintiri din copilarie
Azi la Real mi-am adus aminte de copilărie. Mă uitam şi nu-mi venea să cred. Din păcate doar aspectul a păstrat caracteristicile. Gustul nu. În copilărie era mai bun, mai acidulat, mai dulce. Sau poate că mi se părea aşa pentru că beam atât de rar. Era sărbătoare când făcea tata rost de la ştrandul armatei. Ce vremuri. Nu îmi pare rău că le-am trăit.
marți, 11 ianuarie 2011
ÎNTREBARE ÎNTREBĂTOARE
Dacă Ceauşescu a fost omorât pentru că:
- Ne dădea salam cu soia,
- Ne dadea numai 2 ore de program la televizor,
- Interzisese avorturile,
- Nu dadea ulei şi zahar cu raţia,
- Plătise datoriile ţării,
- pe vremea lui toată lumea avea servici şi nu exista şomaj,
- pe vremea lui toată lumea avea case,
- pe vremea lui se circula o duminicaă da, alta nu
Ce este de făcut cu ăştia care după „revoluţie":
- Au vândut ţara bucăţică cu bucăţică (petrol, aur, industrie),
- Sunt corupţi până în măduva oaselor,
- Taie salariile şi pensiile după bunul plac,
- Ne-au îndatorat de o să plătească şi nepoţii noştrii,
- Mai au un pic de o să ne pună taxe şi impozite pe aerul respirat,
- Care se fac că încurajează natalitatea, dar taie din indemnizaţiile ptr creşterea copiilor,
- care ne pun să plătim când mergem la doctor deşi suntem la zi cu asigurările pentru sănătate,
- care ne omoară cu comisioanele şi dobânzile dacă Doamne fereşte avem nevoie şi ne împrumutăm de la bănci,
- care ne spun că de fapt soia este sănătoasă,
- care vor să ne ducă direct la cimitir după ultima zi de muncă ca şi salariat,
- care vor să ne omoare încet şi sigur cu vestitul Codex Alimentarius,
- care îşi văd de propriile privilegii, nepăsându-le şi de noi ăştia care ne plătim taxele şi impozitele,
- care....
Întrebare retorică de altfel. Pentru că suntem nişte laşi şi nişte fricoşi şi ne lăsăm călcaţi în picioare şi nu facem nimic.
Aşa suntem de veacuri nu de acum. Ceea ce mă face să-mi pun o altă întrebare: Oare cine a pornit „revoluţia"?
- Ne dădea salam cu soia,
- Ne dadea numai 2 ore de program la televizor,
- Interzisese avorturile,
- Nu dadea ulei şi zahar cu raţia,
- Plătise datoriile ţării,
- pe vremea lui toată lumea avea servici şi nu exista şomaj,
- pe vremea lui toată lumea avea case,
- pe vremea lui se circula o duminicaă da, alta nu
Ce este de făcut cu ăştia care după „revoluţie":
- Au vândut ţara bucăţică cu bucăţică (petrol, aur, industrie),
- Sunt corupţi până în măduva oaselor,
- Taie salariile şi pensiile după bunul plac,
- Ne-au îndatorat de o să plătească şi nepoţii noştrii,
- Mai au un pic de o să ne pună taxe şi impozite pe aerul respirat,
- Care se fac că încurajează natalitatea, dar taie din indemnizaţiile ptr creşterea copiilor,
- care ne pun să plătim când mergem la doctor deşi suntem la zi cu asigurările pentru sănătate,
- care ne omoară cu comisioanele şi dobânzile dacă Doamne fereşte avem nevoie şi ne împrumutăm de la bănci,
- care ne spun că de fapt soia este sănătoasă,
- care vor să ne ducă direct la cimitir după ultima zi de muncă ca şi salariat,
- care vor să ne omoare încet şi sigur cu vestitul Codex Alimentarius,
- care îşi văd de propriile privilegii, nepăsându-le şi de noi ăştia care ne plătim taxele şi impozitele,
- care....
Întrebare retorică de altfel. Pentru că suntem nişte laşi şi nişte fricoşi şi ne lăsăm călcaţi în picioare şi nu facem nimic.
Aşa suntem de veacuri nu de acum. Ceea ce mă face să-mi pun o altă întrebare: Oare cine a pornit „revoluţia"?
sâmbătă, 18 decembrie 2010
'ŢI-AI DRACU' CU BCR-UL VOSTRU
M-am săturat până peste cap de „băieţii deştepţi" care vor să scoată bani cu orice chip. Dar Doamne fereşte, nu prin metode corecte, ci prin tot felul de artificii incorecte şi pe seama muritororilor de rând.
Ca să nu mai lungesc vorba, este vorba de BCR LEASING, care printr-o metodă ingenioasă trebuie să recunosc, dar incorectă, a găsit cum să-şi rotunjească veniturile. Vrea să închidă de la 1.02.2011, singura casierie din Bucureşti unde se pot achita ratele de leasing fără comision, fiind îndreptaţi către casieriile băncii BCR. La care casierii trebuie achitat un comision aparent modic de 1 leu.
Nu sunt scârţană, Dumnezeu mi-e martor că in viaţă am pierdut sume mai mari de bani. Dar mi se pare abuzivă şi aberantă obligativitatea de a ne plăti ratele la aceste casierii.
Am scris şi un memoriu pe care îl voi depune luni la registratura BCR Leasing, memoriu pe care îl redau mai jos:
Domnule Director,
Subsemnata R.L., domiciliată în Bucureşti, str.___ nr.___, sector _, deţinătoarea contractului de leasing financiar ____ /__._.2006, prin prezenta îmi exprim indignarea cu privire la decizia pe care aţi luat-o cu privire la închiderea casieriei din incinta sediului BCR Leasing din Piaţa Alba Iulia nr.8, sector 3.
Indignarea mea se bazează pe faptul că ne obligaţi pe noi clienţii să plătim ratele aferente contractelor la filialele BCR contra unui comision de 1 leu, comision care nu este mare într-adevăr, dar este abuziv pentru că este vorba de o plată în numerar într-un cont BCR, printr-o agenţie BCR. Înţelegeam plata acestui comision, dacă făceam plata printr-o altă bancă (BRD, Raiffeisen etc.) într-un cont BCR.
De asemenea nu înţeleg de ce mă obligaţi să plătesc la BCR bancă pentru că eu am încheiat contractul cu BCR Leasing nicidecum cu banca. Oricum în contractul semnat cu dvs nu este stipulat niciun comision în cazul plăţii ratelor la filialele BCR.
În comunicatul de pe site-ul instituţiei invocaţi motive care ţin de siguranţa operaţiunilor cu numerar ca şi cauză pentru închiderea acestei casierii. Nu pot să nu vă întreb cu ce este mai sigură o agenţie mică de 2 X 2 m aflată pe o stradă oarecare, faţă de casieria din incinta BCR Leasing?
De aceea respectuos vă rog să dispuneţi continuarea funcţionării casieriei din incinta instituţiei pe care o conduceţi, sau dacă acest lucru nu este posibil, eliminaţi acest comision, repet abuziv, pe care ni-l puneţi în cârcă, nouă clienţilor BCR Leasing, aşa cum a fost de fapt până în vara anului 2007, când încet, încet aţi strecurat acest comision.
Dovediţi că sunteţi un director competent, aducând profit firmei pe care o conduceţi prin politici corecte, nu prin tertipuri de genul acesta, împovărându-ne cu comisioane, într-o perioadă în care fiecare leu din buzunarul nostru contează.
Mulţumesc anticipat,
Acum câteva săptămâni am avut câştig de cauză cu acelaşi BCR, pentru un comision (mama lor de comisioane cu cine le-a inventat) încasat eronat.
Cine ştie, poate am noroc şi acum.
Ca să nu mai lungesc vorba, este vorba de BCR LEASING, care printr-o metodă ingenioasă trebuie să recunosc, dar incorectă, a găsit cum să-şi rotunjească veniturile. Vrea să închidă de la 1.02.2011, singura casierie din Bucureşti unde se pot achita ratele de leasing fără comision, fiind îndreptaţi către casieriile băncii BCR. La care casierii trebuie achitat un comision aparent modic de 1 leu.
Nu sunt scârţană, Dumnezeu mi-e martor că in viaţă am pierdut sume mai mari de bani. Dar mi se pare abuzivă şi aberantă obligativitatea de a ne plăti ratele la aceste casierii.
Am scris şi un memoriu pe care îl voi depune luni la registratura BCR Leasing, memoriu pe care îl redau mai jos:
Domnule Director,
Subsemnata R.L., domiciliată în Bucureşti, str.___ nr.___, sector _, deţinătoarea contractului de leasing financiar ____ /__._.2006, prin prezenta îmi exprim indignarea cu privire la decizia pe care aţi luat-o cu privire la închiderea casieriei din incinta sediului BCR Leasing din Piaţa Alba Iulia nr.8, sector 3.
Indignarea mea se bazează pe faptul că ne obligaţi pe noi clienţii să plătim ratele aferente contractelor la filialele BCR contra unui comision de 1 leu, comision care nu este mare într-adevăr, dar este abuziv pentru că este vorba de o plată în numerar într-un cont BCR, printr-o agenţie BCR. Înţelegeam plata acestui comision, dacă făceam plata printr-o altă bancă (BRD, Raiffeisen etc.) într-un cont BCR.
De asemenea nu înţeleg de ce mă obligaţi să plătesc la BCR bancă pentru că eu am încheiat contractul cu BCR Leasing nicidecum cu banca. Oricum în contractul semnat cu dvs nu este stipulat niciun comision în cazul plăţii ratelor la filialele BCR.
În comunicatul de pe site-ul instituţiei invocaţi motive care ţin de siguranţa operaţiunilor cu numerar ca şi cauză pentru închiderea acestei casierii. Nu pot să nu vă întreb cu ce este mai sigură o agenţie mică de 2 X 2 m aflată pe o stradă oarecare, faţă de casieria din incinta BCR Leasing?
De aceea respectuos vă rog să dispuneţi continuarea funcţionării casieriei din incinta instituţiei pe care o conduceţi, sau dacă acest lucru nu este posibil, eliminaţi acest comision, repet abuziv, pe care ni-l puneţi în cârcă, nouă clienţilor BCR Leasing, aşa cum a fost de fapt până în vara anului 2007, când încet, încet aţi strecurat acest comision.
Dovediţi că sunteţi un director competent, aducând profit firmei pe care o conduceţi prin politici corecte, nu prin tertipuri de genul acesta, împovărându-ne cu comisioane, într-o perioadă în care fiecare leu din buzunarul nostru contează.
Mulţumesc anticipat,
Acum câteva săptămâni am avut câştig de cauză cu acelaşi BCR, pentru un comision (mama lor de comisioane cu cine le-a inventat) încasat eronat.
Cine ştie, poate am noroc şi acum.
duminică, 28 noiembrie 2010
Uite de asta noi romanii am ajuns in halul ăsta
Citesc o carte. Casa de la Petrodava. Autor - Constantin Virgil Gheorghiu.
Până aici nimic neobişnuit. Vreau numai să atrag atenţia asupra câtorva fragmente din carte pe care le voi cita mai jos, fragmente care, citite printre rânduri, pot explica multe. Iată:
„- Caii nu vor să mai înainteze, domniţă Stela. Sunt aproape cinci kilometri de când caii noştri îmi cer să fac cale întoarsă. Să ne întoarcem la noi. Acasă.
...........................................................................
- Dacă mai înaintăm, vom fi în primejdie de moarte, spuse Pantelimon Haiduc. Caii presimt o catastrofă. M-au prevenit. Pentru că omul nu simte ce simte un cal. Tocmai de asta omul are trebuinţă să se lase condus de presimţile calului, acolo unde simţurile lui omeneşti nu-i sunt de-ajuns.
..........................................................................
- Va fi o mare catastrofă!... Caii, toţi patru, se ridică pe picioarele din spate. Vor să se întoarcă înapoi cât se poate de repede.
.........................................................................
- Domniţă, să ne întoarcem cât mai avem timp! Să ne întoarcem dacă vom mai avea vreme pentru asta!
......................................................................
- Prinţesă Stela, porunciţi cum doriţi. Eu v-am prevenit.
......................................................................
Stela Apostol, prinţesa Illiyuşkin, era înspăimântată. Se gândi repede şi cu precizie ce are de făcut.
.......................................................................
- Pantelimon, dragul meu, dă-mi mâna! Pantelimon, dacă mai eram Stela Apostol, stăpâna de la Petrodava, îţi porunceam fără să clipesc: Pantelimon, să ne întoarcem acasă cât se poate de repede. Caii noştrii nu ne mint. Dacă în faţa noastră ei văd potopul, atunci înseamnă că este adevărat. Şi noi facem cale întoarsă.
- Prin urmare nu-mi porunciţi să ne întoarcem?
- Nu! răspunse prinţesa Stela. Nu mai sunt Stela Apostol. Sunt prinţesa Stela Illiyuşkin. Rudă a ţarului întregii Rusii. Sunt stăpână a sute de de castele şi a milioane de de metri pătraţi de moşii. Nu mai pot să mă iau după presimţirile cailor.
.....................................................................
- Murim, răspunse Stela. Din clipa în care sunt prinţesă nu mai am dreptul să ascult caii."
Pentru o cât de cât înţelegere a fragmentului, acţiunea se petrece în timpul primului război mondial.
Primul gând al nostru, după citirea acestor rânduri, sigur este ceva de genul: fraieră. Şi femeie pe deasupra. N-o duce capul. Putea să se întoarcă.
Citind printre rânduri însă... Se schimbă foaia.
Cam aşa facem noi românii. Ne întoarcem. Nu mai conştientizăm cine suntem. Din ce strămoşi ne tragem. Pe scurt: Ce am fost şi ce am ajuns!
Alegem întotdeauna calea cea mai uşoară. Nu mai luptăm, nu mai gândim limpede, suntem copleşiţi de greutăţile zilnice. Ne lăsăm călcaţi în picioare de toţi străinii care vin la noi şi ne arată degetul.
Adoptăm postura câinilor care latră de pe marginea drumului când trece o căruţă şi le deranjează somnul. Atât. Lătrăm, dar nu muşcăm. Dacă trece căruţa ne întoarcem la somnul nostru mai departe. Îi lăsăm pe toţi să facă ce vor din ţara noastră, în ţara noastră.
De ce trebuie să vină alţii din afară să ne extragă aurul şi petrolul? Noi de ce nu punem osul la treabă? Mi-a venit în minte un vers: „Munţii noştrii aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă.
Chiar aveam nevoie de UE?
Îi admir pe elveţieni. Au stat deoparte şi nu s-au băgat în marea „uniune". Muncesc oamenii şi îşi fructifică singuri bogăţiile. Nu depind de nimeni. Doar de ei.
L-am admirat şi pe Sarkozy, care şi-a apărat compatrioţii de cotropirea ţigănească. Nu i-a păsat că a fost „lătrat" de aşa numite fundaţii şi organizaţii care apără drepturile oamenilor. A acţionat. Desigur nu m-am bucurat că s-au întors ţiganii în România.
Ni s-a dus vestea în lume că suntem cerşetori. Şi ne-am ofensat. De ce? Nu am făcut nimic, dar nimic, ca să îi punem pe ţigani la respect şi mai ales la muncă. Din contră. Ne-am „manelizat". În loc să-i dăm noi pe ţigani pe brazdă, ne-au dat ei. Apar pe toate posturile de televiziune. M-am săturat de copii minune, guţe de maimuţe, vijelii şi alte asemenea arătări.
Nu mai avem valori. Nu mai cunoştem poziţia dreaptă câştigată de înaintaşii noştri cu sânge în războaie. Ne aplecăm în faţa altora (vezi salutul românesc văzut de francezi). Nu ne-a picat bine. Dar e adevărat. Ne-am făcut de râs în toată lumea. Păcat de ceea ce au realizat adevăraţii români. Brâncuşi, Coandă, Eminescu, Nicolae Paulescu etc.
Eu zic că ajunge. Simt că mi-a ajuns cuţitul la os. M-am săturat de nesimţire, răutate şi prostie. M-am săturat de nesimţiţii care scuipă pe jos, care aruncă gunoaie pe oriunde când coşul de gunoi este la doi paşi, m-am săturat să nu pot merge pe trotuar din cauza maşinilor care au invadat până şi spaţiile verzi. M-am săturat să fiu înjurată de şoferi pentru că îndrăznesc să trec pe verde la trecerea de pietoni. Nu mai există legea bunului simţ. Există în schimb legea junglei. Care pe care. Nu mai este timp de delicateţuri şi fineţuri. Eşti bun, eşti prost.
Zicea cineva mai demult... „Deşteaptă-te române...". Ştia el ce ştia.
Până aici nimic neobişnuit. Vreau numai să atrag atenţia asupra câtorva fragmente din carte pe care le voi cita mai jos, fragmente care, citite printre rânduri, pot explica multe. Iată:
„- Caii nu vor să mai înainteze, domniţă Stela. Sunt aproape cinci kilometri de când caii noştri îmi cer să fac cale întoarsă. Să ne întoarcem la noi. Acasă.
...........................................................................
- Dacă mai înaintăm, vom fi în primejdie de moarte, spuse Pantelimon Haiduc. Caii presimt o catastrofă. M-au prevenit. Pentru că omul nu simte ce simte un cal. Tocmai de asta omul are trebuinţă să se lase condus de presimţile calului, acolo unde simţurile lui omeneşti nu-i sunt de-ajuns.
..........................................................................
- Va fi o mare catastrofă!... Caii, toţi patru, se ridică pe picioarele din spate. Vor să se întoarcă înapoi cât se poate de repede.
.........................................................................
- Domniţă, să ne întoarcem cât mai avem timp! Să ne întoarcem dacă vom mai avea vreme pentru asta!
......................................................................
- Prinţesă Stela, porunciţi cum doriţi. Eu v-am prevenit.
......................................................................
Stela Apostol, prinţesa Illiyuşkin, era înspăimântată. Se gândi repede şi cu precizie ce are de făcut.
.......................................................................
- Pantelimon, dragul meu, dă-mi mâna! Pantelimon, dacă mai eram Stela Apostol, stăpâna de la Petrodava, îţi porunceam fără să clipesc: Pantelimon, să ne întoarcem acasă cât se poate de repede. Caii noştrii nu ne mint. Dacă în faţa noastră ei văd potopul, atunci înseamnă că este adevărat. Şi noi facem cale întoarsă.
- Prin urmare nu-mi porunciţi să ne întoarcem?
- Nu! răspunse prinţesa Stela. Nu mai sunt Stela Apostol. Sunt prinţesa Stela Illiyuşkin. Rudă a ţarului întregii Rusii. Sunt stăpână a sute de de castele şi a milioane de de metri pătraţi de moşii. Nu mai pot să mă iau după presimţirile cailor.
.....................................................................
- Murim, răspunse Stela. Din clipa în care sunt prinţesă nu mai am dreptul să ascult caii."
Pentru o cât de cât înţelegere a fragmentului, acţiunea se petrece în timpul primului război mondial.
Primul gând al nostru, după citirea acestor rânduri, sigur este ceva de genul: fraieră. Şi femeie pe deasupra. N-o duce capul. Putea să se întoarcă.
Citind printre rânduri însă... Se schimbă foaia.
Cam aşa facem noi românii. Ne întoarcem. Nu mai conştientizăm cine suntem. Din ce strămoşi ne tragem. Pe scurt: Ce am fost şi ce am ajuns!
Alegem întotdeauna calea cea mai uşoară. Nu mai luptăm, nu mai gândim limpede, suntem copleşiţi de greutăţile zilnice. Ne lăsăm călcaţi în picioare de toţi străinii care vin la noi şi ne arată degetul.
Adoptăm postura câinilor care latră de pe marginea drumului când trece o căruţă şi le deranjează somnul. Atât. Lătrăm, dar nu muşcăm. Dacă trece căruţa ne întoarcem la somnul nostru mai departe. Îi lăsăm pe toţi să facă ce vor din ţara noastră, în ţara noastră.
De ce trebuie să vină alţii din afară să ne extragă aurul şi petrolul? Noi de ce nu punem osul la treabă? Mi-a venit în minte un vers: „Munţii noştrii aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă.
Chiar aveam nevoie de UE?
Îi admir pe elveţieni. Au stat deoparte şi nu s-au băgat în marea „uniune". Muncesc oamenii şi îşi fructifică singuri bogăţiile. Nu depind de nimeni. Doar de ei.
L-am admirat şi pe Sarkozy, care şi-a apărat compatrioţii de cotropirea ţigănească. Nu i-a păsat că a fost „lătrat" de aşa numite fundaţii şi organizaţii care apără drepturile oamenilor. A acţionat. Desigur nu m-am bucurat că s-au întors ţiganii în România.
Ni s-a dus vestea în lume că suntem cerşetori. Şi ne-am ofensat. De ce? Nu am făcut nimic, dar nimic, ca să îi punem pe ţigani la respect şi mai ales la muncă. Din contră. Ne-am „manelizat". În loc să-i dăm noi pe ţigani pe brazdă, ne-au dat ei. Apar pe toate posturile de televiziune. M-am săturat de copii minune, guţe de maimuţe, vijelii şi alte asemenea arătări.
Nu mai avem valori. Nu mai cunoştem poziţia dreaptă câştigată de înaintaşii noştri cu sânge în războaie. Ne aplecăm în faţa altora (vezi salutul românesc văzut de francezi). Nu ne-a picat bine. Dar e adevărat. Ne-am făcut de râs în toată lumea. Păcat de ceea ce au realizat adevăraţii români. Brâncuşi, Coandă, Eminescu, Nicolae Paulescu etc.
Eu zic că ajunge. Simt că mi-a ajuns cuţitul la os. M-am săturat de nesimţire, răutate şi prostie. M-am săturat de nesimţiţii care scuipă pe jos, care aruncă gunoaie pe oriunde când coşul de gunoi este la doi paşi, m-am săturat să nu pot merge pe trotuar din cauza maşinilor care au invadat până şi spaţiile verzi. M-am săturat să fiu înjurată de şoferi pentru că îndrăznesc să trec pe verde la trecerea de pietoni. Nu mai există legea bunului simţ. Există în schimb legea junglei. Care pe care. Nu mai este timp de delicateţuri şi fineţuri. Eşti bun, eşti prost.
Zicea cineva mai demult... „Deşteaptă-te române...". Ştia el ce ştia.
luni, 8 noiembrie 2010
Provident, sau cum mai sunt furaţi românii... legal
De o bună bucată de vreme sunt difuzate pe posturile de televiziune două reclame în care este preaslăvit PROVIDENT-UL. Şi cum reclama e sufletul comerţului, iar comerţul... sufletu', am început să caut pe net părerile românilor despre această „mană cerească" care s-a abătut asupra noastră.
Ce am găsit?
Citiţi aici. Şi aici. Un articol şi mai detaliat se poate citi aici
Sunt totuşi şi români care se intereseză înainte şi nu se aruncă cu capul înainte.
Chiar şi eu am găsit tot felul de pliante în cutia poştală de la PROVIDENT cea mai penibilă dintre toate fiind cea de mai jos:
Concluzia?
Să deschidem mai bine ochii la ce semnăm, că altfel....
duminică, 29 august 2010
SCRISOARE DESCHISĂ PREŞEDINTELUI BĂSESCU
Domnule Preşedinte,
V-am votat în 2004 în ambele tururi de scrutin, am votat la referendumul din 2007 împotriva demiterii dvs, v-am votat şi în 2009.
De aceea îmi permit acum să vă scriu o scrisoare în care îmi exprim câteva nedumiriri şi câteva întrebări.
Având în vedere frământările oamenilor şi ştirile care circulă, vă întreb indignată cum este posibil ca o ordonanţă precum şi normele de aplicare a acesteia, cu privire la drepturile de autor, să fie adoptată şi aplicată cu o asemenea rapiditate, iar pentru manelişti este nevoie de aproape jumătate de an pentru a lucra la o lege care prevede impozitarea acestora?
De ce popii şi întreaga Biserică Ortodoxă Română are facilităţi fiscale, fiind scutită de la plata contribuţiilor către stat? Pentru ei de ce nu se da o ordonanţă de urgenţă? Din ceea ce citesc în presă au afaceri înfloritoare.
Aţi afirmat de curând că vă simţiţi bine în România. Cum reuşiţi?
Încurajaţi oamenii să plece din ţară pentru că sistemul din România nu îi poate plăti. Cum rămâne atunci cu SĂ TRĂIŢI BINE! Să trăiţi bine, poate, dar nu în România. În Spania, Canada, Franţa, Germania etc.
Aţi ales, pentru ieşirea din criză, la începutul verii ca pensionarilor să li se taie din pensii şi bugetarilor din salarii. Aţi spus că este soluţia corectă. Dar aţi omis să spuneţi şi pentru cine este corectă.
Cu sistemul ticăloşit cum a rămas? Când o să vedem şi noi la puşcărie un adevărat corupt, un adevărat evazionist? Culmea este că nici ei nu sunt în stare să îşi dovedeasca nevinovăţia, dar nici justiţia să-i dovedească. Procese duse la nesfârşit şi amânate pe vicii de procedură. Nu dau nume. Le ştiţi dvs mai bine decât mine.
Despre parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari nu aţi mai spus nimic. Sau opoziţia a avut dreptate că a fost un şiretlic ca să aduceţi lumea la vot?
Deşi nemulţumirile sunt mult mai multe, închei, spunându-vă doar atât: Dacă vă mai suspendă opoziţia încă o dată, să nu contaţi pe votul meu la referendum.
Un cetăţean dezamăgit.
V-am votat în 2004 în ambele tururi de scrutin, am votat la referendumul din 2007 împotriva demiterii dvs, v-am votat şi în 2009.
De aceea îmi permit acum să vă scriu o scrisoare în care îmi exprim câteva nedumiriri şi câteva întrebări.
Având în vedere frământările oamenilor şi ştirile care circulă, vă întreb indignată cum este posibil ca o ordonanţă precum şi normele de aplicare a acesteia, cu privire la drepturile de autor, să fie adoptată şi aplicată cu o asemenea rapiditate, iar pentru manelişti este nevoie de aproape jumătate de an pentru a lucra la o lege care prevede impozitarea acestora?
De ce popii şi întreaga Biserică Ortodoxă Română are facilităţi fiscale, fiind scutită de la plata contribuţiilor către stat? Pentru ei de ce nu se da o ordonanţă de urgenţă? Din ceea ce citesc în presă au afaceri înfloritoare.
Aţi afirmat de curând că vă simţiţi bine în România. Cum reuşiţi?
Încurajaţi oamenii să plece din ţară pentru că sistemul din România nu îi poate plăti. Cum rămâne atunci cu SĂ TRĂIŢI BINE! Să trăiţi bine, poate, dar nu în România. În Spania, Canada, Franţa, Germania etc.
Aţi ales, pentru ieşirea din criză, la începutul verii ca pensionarilor să li se taie din pensii şi bugetarilor din salarii. Aţi spus că este soluţia corectă. Dar aţi omis să spuneţi şi pentru cine este corectă.
Cu sistemul ticăloşit cum a rămas? Când o să vedem şi noi la puşcărie un adevărat corupt, un adevărat evazionist? Culmea este că nici ei nu sunt în stare să îşi dovedeasca nevinovăţia, dar nici justiţia să-i dovedească. Procese duse la nesfârşit şi amânate pe vicii de procedură. Nu dau nume. Le ştiţi dvs mai bine decât mine.
Despre parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari nu aţi mai spus nimic. Sau opoziţia a avut dreptate că a fost un şiretlic ca să aduceţi lumea la vot?
Deşi nemulţumirile sunt mult mai multe, închei, spunându-vă doar atât: Dacă vă mai suspendă opoziţia încă o dată, să nu contaţi pe votul meu la referendum.
Un cetăţean dezamăgit.
joi, 29 iulie 2010
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI
Având în vedere că Iisus Hristos propovăduia printre altele modestia, munca şi ajutorul necondiţionat dat semenului aflat într-o situaţie grea, nu înţeleg de ce, mai marele B.O.R. este împopoţonat cu haine scumpe, şi îi atârnă de gât 3 cruci sau ce-o fi alea, etalând o bogăţie care contrastează flagrant cu vremurile grele pe care le trăim.
Cu cine seamănă mai mult patriarhul nostru?
Mie mi se pare că mai mult cu ăsta:
Sau cu ăsta (cu o mică exagerare în acest caz):
Deşi normal, modelul patriarhului ar fi trebuit să fie mai degrabă acesta:
Sau acesta, printre oamenii de rând:
Nu pot să nu mă întreb de ce nu donează banii cu care vrea să înalţe catedrala atât de controversată amărâţilor din Moldova care au rămas fără case.
Nu pot să nu mă întreb cât tupeu trebuie să ai ca să dai un asemenea răspuns (preluat de pe realitatea.net), răspuns dat Asociaţiei Secular-Umanistă din România, cea care a cerut impozitarea Bisericii Ortodoxe Române:
„Sprijinul de la bugetul de stat asigură doar în parte cheltuielile pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical al cultelor religioase. În Biserica Ortodoxă Română sunt foarte multe salarii plătite din fondurile proprii ale eparhiilor. De exemplu, în Administraţia patriarhală doar o treime dintre salariaţi beneficiază de sprijin la salariu de la bugetul de stat, iar două treimi sunt plătiţi integral din fondurile proprii ale Bisericii. La aceste cheltuieli salariale ale unităţilor bisericeşti se adaugă şi cheltuielile pentru întreţinerea clădirilor şi plata utilităţilor (curent electric, apă, gaze, căldură, telefoane etc.), care sunt asigurate, cu mari eforturi, numai din veniturile proprii obţinute din producerea şi comercializarea de lumânări, calendare, cărţi şi obiecte religioase, vin liturgic şi unele chirii. Întreţinerea şi repararea lăcaşurilor de cult, multe dintre acestea monumente istorice, au de asemenea o pondere importantă între cheltuielile pe care unităţile de cult le fac, cel mai adesea fără niciun sprijin al statului. Patrimoniul Bisericii este alcătuit, în majoritate, din lăcaşuri de cult şi din clădiri vechi, care necesită investiţii importante pentru o funcţionare normală”, se arată în comunicatul BOR.
„Nealocarea în bugetul de stat pe 2010, în afară de sprijinul financiar pentru salariile personalului deservent, a niciunui ban pentru activităţi edilitare, sociale şi educaţionale, creează în cazul Bisericii Ortodoxe Române dificultăţi în susţinerea amplei opere sociale şi educaţionale pe care o desfăşoară la nivel naţional. Cele câteva exemple de fonduri oferite prin Hotărâri de Guvern unor unităţi de cult ortodoxe sunt izolate şi irelevante pentru fondul general al problemei. De altfel, toate fondurile de la bugetul public acordate cultelor sunt controlate şi verificate periodic de Curtea de Conturi şi alte instituţii publice abilitate, în ceea ce priveşte respectarea destinaţiei şi a corectitudinii folosirii acestora”, precizează comunicatul.
„Referitor la contribuţiile benevole pentru oficierea serviciilor religioase (botezuri, căsătorii, înmormântări), îi informăm pe reprezentanţii ASUR că valoarea acestora este stabilită în fiecare parohie de către adunarea parohială la propunerea consiliului parohial, în funcţie de posibilităţile materiale ale comunităţii de credincioşi (cazurile sociale beneficiază de gratuitate şi de sprijin din partea parohiilor). Contribuţiile sunt înregistrate în evidenţa contabilă a fiecărei parohii (supuse controlului financiar intern), fiind folosite pentru întreţinerea lăcaşului de cult şi completarea salariilor personalului deservent (majoritatea asigurate integral din veniturile parohiilor). În plus, pe lângă numeroase parohii funcţionează aşezăminte sociale (cantine, cabinete medicale, case pentru vârstnici etc.), finanţate parţial sau integral din veniturile proprii. Încercarea de generalizare, fără discernământ, din partea ASUR a unor cazuri izolate de indisciplină financiară în astfel de situaţii dovedeşte necunoaşterea modului de organizare şi funcţionare a unităţilor bisericeşti ortodoxe (parohie, mănăstire, protoierie, eparhie şi patriarhie) şi a modului corect de gestionare a fondurilor în raport cu cei care le oferă. Aşa se explică construirea celor peste 2000 de lăcaşuri de cult şi organizarea celor aproape 500 de aşezăminte sociale – inclusiv cabinete medicale - de către Biserica Ortodoxă Română în ultimii 20 de ani cu fonduri provenite, în cea mai mare parte de la credincioşi”, mai menţionează documentul.
Şi în final nu pot să nu mă întreb câţi din popii de azi şi-au ales acest drum din vocaţie, din dragoste de Dumnezeu şi câţi din dragoste de bani?
Merg săptămânal în cimitirul Bellu, la mormântul tatălui meu şi când văd preoţii care se plimbă pe alei în căutarea slujbelor de pomenire (a se citi în căutarea ciubucurilor), sincer mi se face greaţă.
Să mă ierte Dumnezeu că judec, dar nu pot să tac când văd atâta nedreptate.
Cu cine seamănă mai mult patriarhul nostru?
Mie mi se pare că mai mult cu ăsta:
Sau cu ăsta (cu o mică exagerare în acest caz):
Deşi normal, modelul patriarhului ar fi trebuit să fie mai degrabă acesta:
Nu pot să nu mă întreb de ce nu donează banii cu care vrea să înalţe catedrala atât de controversată amărâţilor din Moldova care au rămas fără case.
Nu pot să nu mă întreb cât tupeu trebuie să ai ca să dai un asemenea răspuns (preluat de pe realitatea.net), răspuns dat Asociaţiei Secular-Umanistă din România, cea care a cerut impozitarea Bisericii Ortodoxe Române:
„Sprijinul de la bugetul de stat asigură doar în parte cheltuielile pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical al cultelor religioase. În Biserica Ortodoxă Română sunt foarte multe salarii plătite din fondurile proprii ale eparhiilor. De exemplu, în Administraţia patriarhală doar o treime dintre salariaţi beneficiază de sprijin la salariu de la bugetul de stat, iar două treimi sunt plătiţi integral din fondurile proprii ale Bisericii. La aceste cheltuieli salariale ale unităţilor bisericeşti se adaugă şi cheltuielile pentru întreţinerea clădirilor şi plata utilităţilor (curent electric, apă, gaze, căldură, telefoane etc.), care sunt asigurate, cu mari eforturi, numai din veniturile proprii obţinute din producerea şi comercializarea de lumânări, calendare, cărţi şi obiecte religioase, vin liturgic şi unele chirii. Întreţinerea şi repararea lăcaşurilor de cult, multe dintre acestea monumente istorice, au de asemenea o pondere importantă între cheltuielile pe care unităţile de cult le fac, cel mai adesea fără niciun sprijin al statului. Patrimoniul Bisericii este alcătuit, în majoritate, din lăcaşuri de cult şi din clădiri vechi, care necesită investiţii importante pentru o funcţionare normală”, se arată în comunicatul BOR.
„Nealocarea în bugetul de stat pe 2010, în afară de sprijinul financiar pentru salariile personalului deservent, a niciunui ban pentru activităţi edilitare, sociale şi educaţionale, creează în cazul Bisericii Ortodoxe Române dificultăţi în susţinerea amplei opere sociale şi educaţionale pe care o desfăşoară la nivel naţional. Cele câteva exemple de fonduri oferite prin Hotărâri de Guvern unor unităţi de cult ortodoxe sunt izolate şi irelevante pentru fondul general al problemei. De altfel, toate fondurile de la bugetul public acordate cultelor sunt controlate şi verificate periodic de Curtea de Conturi şi alte instituţii publice abilitate, în ceea ce priveşte respectarea destinaţiei şi a corectitudinii folosirii acestora”, precizează comunicatul.
„Referitor la contribuţiile benevole pentru oficierea serviciilor religioase (botezuri, căsătorii, înmormântări), îi informăm pe reprezentanţii ASUR că valoarea acestora este stabilită în fiecare parohie de către adunarea parohială la propunerea consiliului parohial, în funcţie de posibilităţile materiale ale comunităţii de credincioşi (cazurile sociale beneficiază de gratuitate şi de sprijin din partea parohiilor). Contribuţiile sunt înregistrate în evidenţa contabilă a fiecărei parohii (supuse controlului financiar intern), fiind folosite pentru întreţinerea lăcaşului de cult şi completarea salariilor personalului deservent (majoritatea asigurate integral din veniturile parohiilor). În plus, pe lângă numeroase parohii funcţionează aşezăminte sociale (cantine, cabinete medicale, case pentru vârstnici etc.), finanţate parţial sau integral din veniturile proprii. Încercarea de generalizare, fără discernământ, din partea ASUR a unor cazuri izolate de indisciplină financiară în astfel de situaţii dovedeşte necunoaşterea modului de organizare şi funcţionare a unităţilor bisericeşti ortodoxe (parohie, mănăstire, protoierie, eparhie şi patriarhie) şi a modului corect de gestionare a fondurilor în raport cu cei care le oferă. Aşa se explică construirea celor peste 2000 de lăcaşuri de cult şi organizarea celor aproape 500 de aşezăminte sociale – inclusiv cabinete medicale - de către Biserica Ortodoxă Română în ultimii 20 de ani cu fonduri provenite, în cea mai mare parte de la credincioşi”, mai menţionează documentul.
Şi în final nu pot să nu mă întreb câţi din popii de azi şi-au ales acest drum din vocaţie, din dragoste de Dumnezeu şi câţi din dragoste de bani?
Merg săptămânal în cimitirul Bellu, la mormântul tatălui meu şi când văd preoţii care se plimbă pe alei în căutarea slujbelor de pomenire (a se citi în căutarea ciubucurilor), sincer mi se face greaţă.
Să mă ierte Dumnezeu că judec, dar nu pot să tac când văd atâta nedreptate.
sâmbătă, 3 iulie 2010
DE CE POPIMEA E MAI CU MOŢ?
Trăim zile din ce în ce mai negre. Tocmai ne-a fost crescut TVA-ul, Euro a crescut în draci, salariile bugetarilor au scăzut, Moldova e inundată şi veştile proaste nu se opresc.
Tocmai mi-a ajuns pe la ureche un zvon că unităţile de cult religios sunt scutite de la plata impozitelor. Un pic şocată de veste, mai ales in vremurile pe care le trăim, am purces la o căutare pe net pentru a verifica veridicitatea zvonului. Se pare că este adevărat şi nu mi se pare deloc corect.
Reproduc aici câteva articole de lege (legea 489 din 28 decembrie 2006), care mă revoltă prin nedreptatea lor.
(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.
Cel mai tare articol de lege insă mi se pare acesta:
Art. 11. – Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.
De ce lor să le fie acordate facilităţi fiscale şi amărâţilor care îşi trăiesc viaţa de azi pe mâine nu?
Iată ce mai mai găsit:
Prevederi fiscale privind unitatile de cult
1. Cultele religioase sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmatoarele venituri: venituri obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitatii de cult, venituri obtinute din chirii, alte venituri obtinute din activitati economice, venituri din despagubiri in forma baneasca, obtinute ca urmare a masurilor reparatorii prevazute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, unitatile de cult sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activitati economice realizate pana la nivelul echivalentului in lei a 15.000 euro, intr-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale obtinute din activitati fara scop patrimonial scutite de la plata impozitului pe profit.
Unitatile de cult datoreaza impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce depaseste plafonul de scutire de 15.000 de euro sau partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor altele decat cele neimpozabile.
Veniturile care nu se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil sunt urmatoarele:
• cotizatiile si taxele de inscriere ale membrilor;
• contributiile banesti sau in natura ale membrilor;
• taxele de inregistrare stabilite potrivit legislatiei in vigoare;
• donatiile si banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
• dividendele si dobanzile obtinute din plasarea disponibilitatilor rezultate din venituri scutite;
• resursele obtinute din fonduri publice sau din finantari nerambursabile;
• veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate in proprietatea unitatilor de cult, altele decat cele care sunt sau au fost folosite intr-o activitate economica;
• sumele primite ca urmare a nerespectarii conditiilor cu care s-a facut donatia/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective sa fie utilizate in anul curent sau in anii urmatori, pentru realizarea scopului si obiectivelor acestora, potrivit statutelor proprii sau codurilor canonice, dupa caz;
• veniturile realizate din despagubiri de la societatile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decat cele care sunt utilizate in activitatea economica;
• sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice.
În condiţiile în care biserica propovăduieşte ca noi să fim buni, modeşti, cu frică de Dumnezeu, să nu furăm etc. popii se lăfăie in maşini luxoase, biserici care mai de care mai mai poleite şi straie preoţeşti cât mai aurite.
Niciodată, dar niciodată nu am auzit pe cineva care sa spună că un popă i-a tăiat chitanţă pentru o nuntă, un botez sau o înmormântare. Nu mai vorbesc de bănuţii care sunt lăsaţi de credincioşi la diferite slujbe. Sau de câştigurile popilor care aleargă nesătui prin cimitire şi care ne taxează binişor la o slujbă de pomenire care nu durează mai mult de 5-10 minute. Să mai zic şi de faptul că biserica şi-a arogat dreptul de monopol asupra comercializării obiectelor bisericeşti.
Unde este dreptatea? Concluzia simplă pe care am tras-o este că biserica este stat în stat şi nu prea are legătură cu credinţa.
Expresia SĂ FACI CE ZICE POPA NU CE FACE POPA, este mai valabilă ca oricând.
Consider că aici se ascund o mulţime de bani câştigaţi la negru, care dacă ar ieşi la suprafaţă şi ar fi impozitaţi corespunzător ar ajuta intr-o oarecare măsură statul. Stat care poate ajuta biserica, dar care biserică nu ajută statul şi implicit pe noi muritorii de rând.
Tocmai mi-a ajuns pe la ureche un zvon că unităţile de cult religios sunt scutite de la plata impozitelor. Un pic şocată de veste, mai ales in vremurile pe care le trăim, am purces la o căutare pe net pentru a verifica veridicitatea zvonului. Se pare că este adevărat şi nu mi se pare deloc corect.
Reproduc aici câteva articole de lege (legea 489 din 28 decembrie 2006), care mă revoltă prin nedreptatea lor.
(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.
Cel mai tare articol de lege insă mi se pare acesta:
Art. 11. – Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.
De ce lor să le fie acordate facilităţi fiscale şi amărâţilor care îşi trăiesc viaţa de azi pe mâine nu?
Iată ce mai mai găsit:
Prevederi fiscale privind unitatile de cult
1. Cultele religioase sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmatoarele venituri: venituri obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitatii de cult, venituri obtinute din chirii, alte venituri obtinute din activitati economice, venituri din despagubiri in forma baneasca, obtinute ca urmare a masurilor reparatorii prevazute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, unitatile de cult sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activitati economice realizate pana la nivelul echivalentului in lei a 15.000 euro, intr-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale obtinute din activitati fara scop patrimonial scutite de la plata impozitului pe profit.
Unitatile de cult datoreaza impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce depaseste plafonul de scutire de 15.000 de euro sau partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor altele decat cele neimpozabile.
Veniturile care nu se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil sunt urmatoarele:
• cotizatiile si taxele de inscriere ale membrilor;
• contributiile banesti sau in natura ale membrilor;
• taxele de inregistrare stabilite potrivit legislatiei in vigoare;
• donatiile si banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
• dividendele si dobanzile obtinute din plasarea disponibilitatilor rezultate din venituri scutite;
• resursele obtinute din fonduri publice sau din finantari nerambursabile;
• veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate in proprietatea unitatilor de cult, altele decat cele care sunt sau au fost folosite intr-o activitate economica;
• sumele primite ca urmare a nerespectarii conditiilor cu care s-a facut donatia/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective sa fie utilizate in anul curent sau in anii urmatori, pentru realizarea scopului si obiectivelor acestora, potrivit statutelor proprii sau codurilor canonice, dupa caz;
• veniturile realizate din despagubiri de la societatile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decat cele care sunt utilizate in activitatea economica;
• sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice.
În condiţiile în care biserica propovăduieşte ca noi să fim buni, modeşti, cu frică de Dumnezeu, să nu furăm etc. popii se lăfăie in maşini luxoase, biserici care mai de care mai mai poleite şi straie preoţeşti cât mai aurite.
Niciodată, dar niciodată nu am auzit pe cineva care sa spună că un popă i-a tăiat chitanţă pentru o nuntă, un botez sau o înmormântare. Nu mai vorbesc de bănuţii care sunt lăsaţi de credincioşi la diferite slujbe. Sau de câştigurile popilor care aleargă nesătui prin cimitire şi care ne taxează binişor la o slujbă de pomenire care nu durează mai mult de 5-10 minute. Să mai zic şi de faptul că biserica şi-a arogat dreptul de monopol asupra comercializării obiectelor bisericeşti.
Unde este dreptatea? Concluzia simplă pe care am tras-o este că biserica este stat în stat şi nu prea are legătură cu credinţa.
Expresia SĂ FACI CE ZICE POPA NU CE FACE POPA, este mai valabilă ca oricând.
Consider că aici se ascund o mulţime de bani câştigaţi la negru, care dacă ar ieşi la suprafaţă şi ar fi impozitaţi corespunzător ar ajuta intr-o oarecare măsură statul. Stat care poate ajuta biserica, dar care biserică nu ajută statul şi implicit pe noi muritorii de rând.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
