DE CE POPIMEA E MAI CU MOŢ?

Trăim zile din ce în ce mai negre. Tocmai ne-a fost crescut TVA-ul, Euro a crescut în draci, salariile bugetarilor au scăzut, Moldova e inundată şi veştile proaste nu se opresc.

Tocmai mi-a ajuns pe la ureche un zvon că unităţile de cult religios sunt scutite de la plata impozitelor. Un pic şocată de veste, mai ales in vremurile pe care le trăim, am purces la o căutare pe net pentru a verifica veridicitatea zvonului. Se pare că este adevărat şi nu mi se pare deloc corect.

Reproduc aici câteva articole de lege (legea 489 din 28 decembrie 2006), care mă revoltă prin nedreptatea lor.

(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.

(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.

Cel mai tare articol de lege insă mi se pare acesta:

Art. 11. – Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.

De ce lor să le fie acordate facilităţi fiscale şi amărâţilor care îşi trăiesc viaţa de azi pe mâine nu?

Iată ce mai mai găsit:

Prevederi fiscale privind unitatile de cult



1. Cultele religioase sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmatoarele venituri: venituri obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitatii de cult, venituri obtinute din chirii, alte venituri obtinute din activitati economice, venituri din despagubiri in forma baneasca, obtinute ca urmare a masurilor reparatorii prevazute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.
 
De asemenea, unitatile de cult sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activitati economice realizate pana la nivelul echivalentului in lei a 15.000 euro, intr-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale obtinute din activitati fara scop patrimonial scutite de la plata impozitului pe profit.



Unitatile de cult datoreaza impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce depaseste plafonul de scutire de 15.000 de euro sau partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor altele decat cele neimpozabile.


Veniturile care nu se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil sunt urmatoarele:
• cotizatiile si taxele de inscriere ale membrilor;
• contributiile banesti sau in natura ale membrilor;
• taxele de inregistrare stabilite potrivit legislatiei in vigoare;
• donatiile si banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
• dividendele si dobanzile obtinute din plasarea disponibilitatilor rezultate din venituri scutite;
• resursele obtinute din fonduri publice sau din finantari nerambursabile;
• veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate in proprietatea unitatilor de cult, altele decat cele care sunt sau au fost folosite intr-o activitate economica;
• sumele primite ca urmare a nerespectarii conditiilor cu care s-a facut donatia/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective sa fie utilizate in anul curent sau in anii urmatori, pentru realizarea scopului si obiectivelor acestora, potrivit statutelor proprii sau codurilor canonice, dupa caz;
• veniturile realizate din despagubiri de la societatile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decat cele care sunt utilizate in activitatea economica;
• sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice.

În condiţiile în care biserica propovăduieşte ca noi să fim buni, modeşti, cu frică de Dumnezeu, să nu furăm etc. popii se lăfăie in maşini luxoase, biserici care mai de care mai mai poleite şi straie preoţeşti cât mai aurite.
 
Niciodată, dar niciodată nu am auzit pe cineva care sa spună că un popă i-a tăiat chitanţă pentru o nuntă, un botez sau o înmormântare. Nu mai vorbesc de bănuţii care sunt lăsaţi de credincioşi la diferite slujbe. Sau de câştigurile popilor care aleargă nesătui prin cimitire şi care ne taxează binişor la o slujbă de pomenire care nu durează mai mult de 5-10 minute. Să mai zic şi de faptul că biserica şi-a arogat dreptul de monopol asupra comercializării obiectelor bisericeşti.
 
Unde este dreptatea? Concluzia simplă pe care am tras-o este că biserica este stat în stat şi nu prea are legătură cu credinţa.
 
Expresia SĂ FACI CE ZICE POPA NU CE FACE POPA, este mai valabilă ca oricând.
 
Consider că aici se ascund o mulţime de bani câştigaţi la negru, care dacă ar ieşi la suprafaţă şi ar fi impozitaţi corespunzător ar ajuta intr-o oarecare măsură statul. Stat care poate ajuta biserica, dar care biserică nu ajută statul şi implicit pe noi muritorii de rând.