sâmbătă, 29 mai 2010

SUPERFARMACISTA LU' PEŞTE PRĂJIT

După o aşteptare de aproape o lună la o „audienţă" la medicul de familie, mama mea a venit în sfârşit bucuroasă acasă ptr că obţinuse un tratament pentru o indispoziţie pe care o suferă de ceva vreme. A aşteptat o lună ptr că, după ultima aberaţie de regulă, sau lege, sau ce mama măsii o fi, medicii de familie nu au voie să consulte mai mult de 21 de pacienţi pe zi, şi nu mai mult de o consultaţie pe lună de pacient. La a doua scoţi banu'. Cotizezi lunar la CAS? Şi ce dacă. De aia nu mai pot ei. Li se rupe în paişpe. Nu medicilor de familie. Nu. Ci deştepţilor care impun astfel de legi aberante, legi care nu sunt făcute să ne ajute, ci din contră, să ne pună beţe în roate, să ne facă viaţa şi mai amară. Asta dacă suntem norocoşi şi scăpăm cu viaţă şi nu crăpăm, ca să nu mai fie nevoie să mai cheltuie cu noi.

În fine. Victorioase, a doua zi, cu compensata în mâini am intrat in prima farmacie care ne-a ieşit în cale. Ghinion. Nu aveau unul din medicamentele prescrise. Nu am dezarmat, deja având în minte unde vom face al doilea popas. Farmacia DONA de la Piaţa Progresul, că tot trebuia să facem şi piaţa. Zis şi făcut. După o aşteptare la coadă de aproximativ 10 minute (erau două case, dar numai la una se eliberează compensate), întind reţeta duduiei farmaciste că doamnă nu pot să-i spun. După o îndelungată analiză, îmi spune că nu  o poate elibera, că unul din medicamente nu era scris în latină. Am crezut că glumeşte. M-am uitat la faţa ei şi era cât se poate de serioasă. Mai mult, m-a trimis înapoi la medicul de familie sa îmi refacă reţeta. I-am zis că nu se poate ca mama să mai stea iar la o coadă de două ore la medic ptr o chestie de doi lei. Mi-a servit o chestie că aşa zice legislaţia şi mi-a întins reţeta. Eram atât de nervoasă că i-am smuls reţeta din mână, înjurând printre dinţi. Noroc ca nu o ţinea prea strâns că se rupea.

Norocul nostru că mai există şi farmacii de cartier. A avut mama buna idee să intrăm într-una pe care o ştia ea, în spatele unor blocuri. Intrăm. Cu inima strânsă, întind reţeta farmacistei. O ia, o analizează, îmi calculează cât am de plătit, plătesc şi îmi dă medicamentele. I-am întins o privire complice maică-mii înainte de a ieşi. Mi-a făcut un semn discret din cap şi bucuroase am ieşit din farmacie.

Primul gând care m-a străfulgerat a fost să mă întorc la Dona să fac atmosferă negativă. Zis şi făcut. Am început frumos ca să îi atrag atenţia, de la ce făcea ea acolo, după care am scos artileria grea. „Uite duduie ca în altă parte se poate." Şi i-am fluturat victorioasă punga cu medicamente, destul de zgomotos, ca să atrag atenţia şi celor care erau în farmacie. Şi cu voce tare am ameninţat-o că o s-o reclam la protecţia consumatorilor că pune bolnavii pe drumuri inutil. Vizil afectată, duduia a mai zis ea ceva acolo, naiba ştie ce, că am ieşit trântind uşa în urma mea. De data asta satisfăcută. Mă răzbunasem. De reclamat nu o să o reclam, dar nu ptr că nu ar merita, ci ptr că la cât de prost merge totul în România, ar fi o pierdere inutilă de vreme şi de nervi. Mă voi mulţumi cu dreptatea pe care mi-am făcut-o singură.

P.S. Am scris într-un post anterior despre un medicament pe care l-au băgat pe piaţă în locul hemorzonului. Procto Glyvenol pe numele lui. Scump şi prost. Au început să-i facă reclamă la tv. Ce concluzie să trag eu de aici? Mă abţin, că deja am înjurat destul pe ziua de azi.

În rest numai de bine.

luni, 24 mai 2010

Lansare DIAVOLUL POLITIC CORECT

Am avut bucuria de a participa la lansarea cărţii scrise de ieromonahul Savatie Baştovoi DIAVOLUL POLITIC CORECT. Am fost plăcut surprinsă de numărul foarte mare de oameni care au răspuns invitaţiei, Librăria Sophia devenind neîncăpătoare, precum şi de invitatul Radu Moraru, care a acceptat să participe la lansare.

Despre carte se poate citi mai jos, într-un post anterior.

Aici doar câteva fotografii.










marți, 11 mai 2010

POFTIŢI DRACULUI LA MUNCĂ!!!!!!!!!!!!!!!!

Precizez de la inceput: Nu sunt membră PDL şi nici nu voi fi. Nu pup pe nimeni în cur că nu am de ce. Obiceiul este practicat de pupincuriştii care urmăresc să obţină niscaiva foloase. Eu foloasele le obţin muncind zi de zi, de dimineaţă până seara, şi în uichend, şi plec şi pe teren în afara Bucureştiului dacă este nevoie.

E fierbere mare în România şi toată lumea îl înjură pe Băsescu. Parţial au dreptate. Singura vină pe care i-o găsesc este că a făcut prostia să-l menţină pe Boc în funcţia de premier. Premier care a fost şi este prea moale şi a tot amânat să taie în carne vie. Şi inevitabilul a venit. Am ajuns la fundul sacului.

Măsura cu care nu sunt de acord acum, este cea cu reducerea pensiilor. Pensionarii şi aşa sunt de vai de mama lor şi îşi duc zilele de azi pe mâine. Unii, nu toţi. Cunosc pensionari care au ales varianta muncii şi nu a văicăritului şi se duc frumuşel zi de zi la privat şi îşi rotunjesc veniturile. O singură obiecţie aş avea faţă de pensionari: Câţi ani de muncă au cei care acum se vaită că nu au pensii, sau au pensii prea mici? Cu cât au contribuit la fondul de pensii? Cât şi-au pus la tinereţe deoparte ptr acum la bătrâneţe?

În schimb de bugetarii care acum ies în stradă şi protestează nu-mi este milă de nici o culoare. Am muncit şi eu la buget 14 ani de zile. Şi vorba aia cu unu' cu sapa şi 10 cu mapa este mai mult decât adevărată. Dacă eşti capabil du-te nene, dă-ţi demisia de la buget şi mergi la privat şi negociază-ţi salariul. Dacă eşti valabil şi arăţi că-ţi merge mintea şi mâna ai şi tupeu să ceri. Dar acolo trebuie să munceşti. Nu mai merge să te fâţâi toată ziua bună ziua cu nişte hârtii în mănă. Nu mai ţine.

La noi, în România, s-a promovat nemunca la greu. Subvenţii (o cunoştinţă de a mea, care munceşte, are şi posibilităţi materiale, se văita deunăzi, cum să plătească ea la întreţinere 8 milioane. Sincer mi-a cam sărit ţandăra că şi eu am plătit 5 mil astă iarnă la gaze şi nu m-a subvenţionat nimeni. Am consumat - am plătit), venit minim garantat (adică de ce să mă omor cu munca, că mai bine stau acasă şi statul fraierul îmi dă mie bani), pensionări anticipate, pensionări ptr handicap pentru handicapaţi închipuiţi şi exemplele pot continua.

Profesorii se vaită, dar nu fac nimic ptr elevi. Sau fac, dar acasă. Nu la şcoală. Mă crucesc când citesc despre profele porno, despre profele bătute sau jignite de elevi, despre profesorii care nici nu-şi dau interes prea mult la şcoală ca să facă bine elevii să vină la meditaţii în particular (oare cîţi profesori care fac meditaţii acasă, îşi declară veniturile suplimentare la fisc? Eu nu am auzit nici un caz).

Sistemul medical? Medicii sunt nemulţumiţi de salarii? Dar de ce despre oamenii care ies din spital mai bolnavi decât au intrat (asta dacă au noroc să scape cu viaţă) nu zice nici un medic nimic? Ce fac cu banii primiţi ca şpagă? Că nu-i aşa, nu se uită la tine nimeni dacă nu te duci să-i bagi plicul în buzunar. De oamenii care mor plimbându-se între spitale, pentru că nu vrea nimeni să-i interneze, iar nu zice nici un medic nimic.

De politicieni ce să mai zic? Sunt toţi o apă şi un pământ. Tocmai am citit de un senator PNL care se uita la un filmuleţ deochiat in parlament când se dezbătea legea pensiilor. Corupţie şi nesimţire fără margini.

Preferăm să ne văcărim şi să facem vini în stânga şi dreapta, să vedem paiul din ochiul celuilalt. fără a vedea bârna din ochiul nostru.

Toată lumea este revoltată, toată lumea se gândeşte la proteste, dar absolut nimeni nu zice hai fraţilor să ne apucăm să muncim că e groasă. Statul nu mai are de unde să ne dea. Pentru că aşa ne-a obişnuit. Să ni se dea şi să ni se facă. Munca e grea. E mai uşor să ne văităm.

Aşa ca o concluzie, şi parafrazând o scenetă mai veche cu Leopoldina Bălănuţă şi Mitică Popescu, care mi-a venit acum în minte zic: POFTIŢI DRACULUI LA MUNCĂ!