NOI MUNCIM, NOI NU GÂNDIM

M-a suprins retragerea legii sănătăţii. Eu nu am citit proiectul sinceră să fiu şi mă întreb câţi din cei care au ieşit în stradă l-au citit. Au ieşit în stradă pentru că l-au citit şi nu au fost de acord cu ceea ce scrie acolo, sau au ieşit pentru că s-au uitat la televizor şi au preferat să creadă ceea ce s-a rumegat acolo şi le-a plăcut să se lase manipulaţi de aşa zisele televiziuni „echidistante"? Recunosc şi eu că Arafat o luptat şi a făcut o chestie bună cu SMURD-ul, dar cred că s-a pripit atunci când şi-a dat demisia.
Dacă SMURD-ul e ok, ce naiba facem cu spitalele in care intri, dar nu ştii dacă ieşi viu sau mort, dacă nu ieşi mai bolnav decât ai intrat? Ce dracu’ te faci cu doctorii care nici măcar nu se uită la tine dacă nu le bagi plicul in buzunar, ce te faci când asistenta se face că uită să-ţi administreze tratamentul pentru că nu ai omenit-o şi pe ea, ce te faci că bolnav fiind vomiţi sau faci pe tine şi infirmiera se face că nu vede că ai aşternuturile murdare şi nu ţi le schimbă până nu îi dai şi ei de-o cafea sau o ţigară, ce mama naibii faci când spitalele nu au bani de medicamente şi poţi muri cu zile într-o instituţie care ar trebui să te salveze? Cum să nu fie bani de medicamente? Ce se intamplă cu banii pe care fiecare angajat îi plăteşte la stat pentru aşa zisele asigurări?
Exemple de cum sunt trataţi de fapt oamenii in spitale au fost nenumărate la aceleaşi televiziuni manipulatoare. De asta chiar au uitat toţi oamenii care au ieşit în stradă? Sunt mulţumiţi de ceea ce primesc când se îmbolnăvesc?
Au românii aşa o minte scurtă şi au uitat de Ciomu care a nenorocit un om pe viaţă, dar care işi „practică meseria” de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, de copii arşi în incubatoare ptr că asistenta care trebuia să fie acolo cine ştie pe unde se plimba (adevărul numai Dumnezeu îl ştie), au uitat de soprana Amelia Antoniu care s-a internat ptr o chestie minoră şi era s-o mierlească, au uitat de oamenii săraci, dar bolnavi, care într-un final au murit cu zile plimbaţi fiind cu SALVAREA între un spital şi altul pentru că nici o faţă spitalicească să se uite la ei, au uitat de cazul gravidei căreia i-a murit copilul în ea pentru că nimeni nu a ajutat-o să nască şi mai grav că nu s-au uitat la ea nici atunci când risca să moară ptr că nimeni nu se băga să-i scoată copilul mort din pântece?!?!? A văzut careva un doctor condamnat de malpraxis în condiţiile în care legea este doar de formă, deoarece nu ii responsabilizează pe medici, ci mai degrabă le găseşte scuze, pacienţii nefiind protejaţi?
Eu una am fost internată atât in sistemul de stat, cât şi în cel privat şi zic cu voce tare: E O DIFERENŢĂ CA DE LA CER LA PĂMÂNT! Dacă in spitalul de stat nu se uita nici dracu’ la mine, în spitalul privat este exact opusul. Şi am dat bani şi într-un caz şi altul. Diferenţa este că în spitalul privat banii s-au dus în buzunarul doctorului, care i-a folosit în scop propriu, în condiţiile în care se foloseşte instrumentele spitalului, iar în spitalul privat, mi s-a dat chitanţă, banii fiind folosiţi în scopul îmbunătăţirii calităţii sistemului privat.
De ce ne este frică de sistemul privat? Mai era o vorbă pe vremuri că noi nu ne vindem ţara, cum mai era şi aia cu noi muncim, noi nu gândim.
Ne merităm soarta. Să ne rugăm la Dumnezeu să ne ţină sănătoşi şi să nu avem nevoie de „ajutorul” medicilor, care îşi dau silinţa doar când la mijloc este un pacient vedetă sau când media este cu ochii pe ei ptr un caz mai deosebit.
DUMNEZEU CU MILA ŞI DOAMNE AJUTĂ!