HOP SI EU

SOCIETATEA COMERCIALĂ BISERICA ORTODOXA ROMANA

2012-01-20T20:28:00.000+02:00

Culmea ironiei. Biserica ortodoxa romana s-a alaturat protestantilor. Pai după umila mea părere, societatea comerciala biserica ortodoxa romana este mai rea decat guvernul. Ia bani şi de la guvern, ia bani şi de la enoriaşi, ia bani de la agenţiile din tara (a se citi biserici, manastiri, schituri), şi are şi venituri proprii (nufărul strop de roua sau cum se cheama, casa de ajutor cica ptr nevoiasi dar cu dobanda) şi nici nu plateste vreun şfanţ impozit. Legea cultelor de pe vremea lui Iliescu permite. Biserica e stat in stat, nu se atinge nici dracu de ea. Şi are ambitii mai grandomane decat Ceausescu. Ma refer la marea catedrala, ptr care cere bani de oriunde si este in stare sa scoata bani si din piatra seaca. De fapte de milostenie chiar n-am auzit să facă.

NOI MUNCIM, NOI NU GÂNDIM

2012-01-14T09:06:00.000+02:00

M-a suprins retragerea legii sănătăţii. Eu nu am citit proiectul sinceră să fiu şi mă întreb câţi din cei care au ieşit în stradă l-au citit. Au ieşit în stradă pentru că l-au citit şi nu au fost de acord cu ceea ce scrie acolo, sau au ieşit pentru că s-au uitat la televizor şi au preferat să creadă ceea ce s-a rumegat acolo şi le-a plăcut să se lase manipulaţi de aşa zisele televiziuni „echidistante"? Recunosc şi eu că Arafat o luptat şi a făcut o chestie bună cu SMURD-ul, dar cred că s-a pripit atunci când şi-a dat demisia.
Dacă SMURD-ul e ok, ce naiba facem cu spitalele in care intri, dar nu ştii dacă ieşi viu sau mort, dacă nu ieşi mai bolnav decât ai intrat? Ce dracu’ te faci cu doctorii care nici măcar nu se uită la tine dacă nu le bagi plicul in buzunar, ce te faci când asistenta se face că uită să-ţi administreze tratamentul pentru că nu ai omenit-o şi pe ea, ce te faci că bolnav fiind vomiţi sau faci pe tine şi infirmiera se face că nu vede că ai aşternuturile murdare şi nu ţi le schimbă până nu îi dai şi ei de-o cafea sau o ţigară, ce mama naibii faci când spitalele nu au bani de medicamente şi poţi muri cu zile într-o instituţie care ar trebui să te salveze? Cum să nu fie bani de medicamente? Ce se intamplă cu banii pe care fiecare angajat îi plăteşte la stat pentru aşa zisele asigurări?
Exemple de cum sunt trataţi de fapt oamenii in spitale au fost nenumărate la aceleaşi televiziuni manipulatoare. De asta chiar au uitat toţi oamenii care au ieşit în stradă? Sunt mulţumiţi de ceea ce primesc când se îmbolnăvesc?
Au românii aşa o minte scurtă şi au uitat de Ciomu care a nenorocit un om pe viaţă, dar care işi „practică meseria” de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, de copii arşi în incubatoare ptr că asistenta care trebuia să fie acolo cine ştie pe unde se plimba (adevărul numai Dumnezeu îl ştie), au uitat de soprana Amelia Antoniu care s-a internat ptr o chestie minoră şi era s-o mierlească, au uitat de oamenii săraci, dar bolnavi, care într-un final au murit cu zile plimbaţi fiind cu SALVAREA între un spital şi altul pentru că nici o faţă spitalicească să se uite la ei, au uitat de cazul gravidei căreia i-a murit copilul în ea pentru că nimeni nu a ajutat-o să nască şi mai grav că nu s-au uitat la ea nici atunci când risca să moară ptr că nimeni nu se băga să-i scoată copilul mort din pântece?!?!? A văzut careva un doctor condamnat de malpraxis în condiţiile în care legea este doar de formă, deoarece nu ii responsabilizează pe medici, ci mai degrabă le găseşte scuze, pacienţii nefiind protejaţi?
Eu una am fost internată atât in sistemul de stat, cât şi în cel privat şi zic cu voce tare: E O DIFERENŢĂ CA DE LA CER LA PĂMÂNT! Dacă in spitalul de stat nu se uita nici dracu’ la mine, în spitalul privat este exact opusul. Şi am dat bani şi într-un caz şi altul. Diferenţa este că în spitalul privat banii s-au dus în buzunarul doctorului, care i-a folosit în scop propriu, în condiţiile în care se foloseşte instrumentele spitalului, iar în spitalul privat, mi s-a dat chitanţă, banii fiind folosiţi în scopul îmbunătăţirii calităţii sistemului privat.
De ce ne este frică de sistemul privat? Mai era o vorbă pe vremuri că noi nu ne vindem ţara, cum mai era şi aia cu noi muncim, noi nu gândim.
Ne merităm soarta. Să ne rugăm la Dumnezeu să ne ţină sănătoşi şi să nu avem nevoie de „ajutorul” medicilor, care îşi dau silinţa doar când la mijloc este un pacient vedetă sau când media este cu ochii pe ei ptr un caz mai deosebit.
DUMNEZEU CU MILA ŞI DOAMNE AJUTĂ!

Berea care prosteşte

2011-12-03T14:50:00.001+02:00

Zău dacă mai beau Neumarkt. Ăştia doi din reclamă parcă sunt reduşi mintal. Gustul puternic şi amărui dăunează grav neuronilor. Le-aş da eu o idee ce să boteze cu ŞI, dar mă abţin.

Dacă...

2011-12-03T14:41:00.001+02:00

... Geoană este prostănac atunci Ponta cum este? Sau joacă ptr PDL sub acoperire?

LUMEA LUI BANCIU SAU IMI PUTE TOT

2011-10-30T09:25:00.000+02:00

Îi urmăream cu plăcere comentariile lui Radu Banciu pe vremea când prezenta Turul Franţei. Era altceva. Mi-a părut rău când nu l-a mai comentat. M-am bucurat ca l-am regăsit la Sport Total FM şi la Sport.ro. Ca jurnalist sportiv e in regulă. Ştie toate dedesubturile şi le critică.

Mai nou, de când este la B1, a trecut la mondenităţi şi la răutăţi. S-a transformat încet-încet în Mircea Badea şi în Cristian Tudor Popescu. Doi în unu. E deasupra tuturor, cel mai deştept, fără de prihană şi îi pute tot. Se pare că nimic nu îi este pe plac.

Îşi alege victime uşoare. Nu luptă ca de la bărbat la bărbat.

Una dintre victime Andreea Raicu: Probabil că i-a refuzat „bărbatului" Banciu o „suptilizare" şi acum îi urmăreşte greşelile şi o taxează. La greu. O emisiune nu i-a fost de ajuns. I s-a părut că nu a fost destul de convingător. I-a mai trebuit o emisiune. Probabil şi a treia, dar nu l-am mai urmărit.

O altă victimă - emisiunea Cronica Cârcotaşilor de miercuri, o ediţie specială, în care invitaţii îşi exprimau păreri cu privire la faptul că emisiunea trebuie să meargă mai departe. După părerea „specialistului" Banciu, emisiunea a fost penibilă şi invitaţii jalnici. Eu am văzut acea emisiune ca un strigăt de ajutor: Ce facem? Continuăm sau nu? Dacă da, cum? Dar mă rog, se pare că Banciu nu este capabil de compasiune, gândindu-se probabil că lui nu i se poate întâmpla.

Asta mă duce cu gândul la o întrebare: De ce Razii de noapte s-a transformat in Lumea lui Banciu? De ce Naum a dispărut din peisaj?

In fine, părerea mea este că ar trebui s-o lase mai uşor, altfel va cădea în derizoriu şi nu ştiu la ce îi foloseşte.

Amintiri din copilarie

2011-08-06T21:08:00.001+03:00

Azi la Real mi-am adus aminte de copilărie. Mă uitam şi nu-mi venea să cred. Din păcate doar aspectul a păstrat caracteristicile. Gustul nu. În copilărie era mai bun, mai acidulat, mai dulce. Sau poate că mi se părea aşa pentru că beam atât de rar. Era sărbătoare când făcea tata rost de la ştrandul armatei. Ce vremuri. Nu îmi pare rău că le-am trăit.

ÎNTREBARE ÎNTREBĂTOARE

2011-01-11T19:15:00.001+02:00

Dacă Ceauşescu a fost omorât pentru că:

- Ne dădea salam cu soia,
- Ne dadea numai 2 ore de program la televizor,
- Interzisese avorturile,
- Nu dadea ulei şi zahar cu raţia,
- Plătise datoriile ţării,
- pe vremea lui toată lumea avea servici şi nu exista şomaj,
- pe vremea lui toată lumea avea case,
- pe vremea lui se circula o duminicaă da, alta nu

Ce este de făcut cu ăştia care după „revoluţie":

- Au vândut ţara bucăţică cu bucăţică (petrol, aur, industrie),
- Sunt corupţi până în măduva oaselor,
- Taie salariile şi pensiile după bunul plac,
- Ne-au îndatorat de o să plătească şi nepoţii noştrii,
- Mai au un pic de o să ne pună taxe şi impozite pe aerul respirat,
- Care se fac că încurajează natalitatea, dar taie din indemnizaţiile ptr creşterea copiilor,
- care ne pun să plătim când mergem la doctor deşi suntem la zi cu asigurările pentru sănătate,
- care ne omoară cu comisioanele şi dobânzile dacă Doamne fereşte avem nevoie şi ne împrumutăm de la bănci,
- care ne spun că de fapt soia este sănătoasă,
- care vor să ne ducă direct la cimitir după ultima zi de muncă ca şi salariat,
- care vor să ne omoare încet şi sigur cu vestitul Codex Alimentarius,
- care îşi văd de propriile privilegii, nepăsându-le şi de noi ăştia care ne plătim taxele şi impozitele,
- care....

Întrebare retorică de altfel. Pentru că suntem nişte laşi şi nişte fricoşi şi ne lăsăm călcaţi în picioare şi nu facem nimic.

Aşa suntem de veacuri nu de acum. Ceea ce mă face să-mi pun o altă întrebare: Oare cine a pornit „revoluţia"?

'ŢI-AI DRACU' CU BCR-UL VOSTRU

2010-12-18T13:13:00.000+02:00

M-am săturat până peste cap de „băieţii deştepţi" care vor să scoată bani cu orice chip. Dar Doamne fereşte, nu prin metode corecte, ci prin tot felul de artificii incorecte şi pe seama muritororilor de rând.

Ca să nu mai lungesc vorba, este vorba de BCR LEASING, care printr-o metodă ingenioasă trebuie să recunosc, dar incorectă, a găsit cum să-şi rotunjească veniturile. Vrea să închidă de la 1.02.2011, singura casierie din Bucureşti unde se pot achita ratele de leasing fără comision, fiind îndreptaţi către casieriile băncii BCR. La care casierii trebuie achitat un comision aparent modic de 1 leu.

Nu sunt scârţană, Dumnezeu mi-e martor că in viaţă am pierdut sume mai mari de bani. Dar mi se pare abuzivă şi aberantă obligativitatea de a ne plăti ratele la aceste casierii.

Am scris şi un memoriu pe care îl voi depune luni la registratura BCR Leasing, memoriu pe care îl redau mai jos:

Domnule Director,

Subsemnata R.L., domiciliată în Bucureşti, str.___ nr.___, sector _, deţinătoarea contractului de leasing financiar ____ /__._.2006, prin prezenta îmi exprim indignarea cu privire la decizia pe care aţi luat-o cu privire la închiderea casieriei din incinta sediului BCR Leasing din Piaţa Alba Iulia nr.8, sector 3.

Indignarea mea se bazează pe faptul că ne obligaţi pe noi clienţii să plătim ratele aferente contractelor la filialele BCR contra unui comision de 1 leu, comision care nu este mare într-adevăr, dar este abuziv pentru că este vorba de o plată în numerar într-un cont BCR, printr-o agenţie BCR. Înţelegeam plata acestui comision, dacă făceam plata printr-o altă bancă (BRD, Raiffeisen etc.) într-un cont BCR.

De asemenea nu înţeleg de ce mă obligaţi să plătesc la BCR bancă pentru că eu am încheiat contractul cu BCR Leasing nicidecum cu banca. Oricum în contractul semnat cu dvs nu este stipulat niciun comision în cazul plăţii ratelor la filialele BCR.

În comunicatul de pe site-ul instituţiei invocaţi motive care ţin de siguranţa operaţiunilor cu numerar ca şi cauză pentru închiderea acestei casierii. Nu pot să nu vă întreb cu ce este mai sigură o agenţie mică de 2 X 2 m aflată pe o stradă oarecare, faţă de casieria din incinta BCR Leasing?

De aceea respectuos vă rog să dispuneţi continuarea funcţionării casieriei din incinta instituţiei pe care o conduceţi, sau dacă acest lucru nu este posibil, eliminaţi acest comision, repet abuziv, pe care ni-l puneţi în cârcă, nouă clienţilor BCR Leasing, aşa cum a fost de fapt până în vara anului 2007, când încet, încet aţi strecurat acest comision.

Dovediţi că sunteţi un director competent, aducând profit firmei pe care o conduceţi prin politici corecte, nu prin tertipuri de genul acesta, împovărându-ne cu comisioane, într-o perioadă în care fiecare leu din buzunarul nostru contează.

Mulţumesc anticipat,

Acum câteva săptămâni am avut câştig de cauză cu acelaşi BCR, pentru un comision (mama lor de comisioane cu cine le-a inventat) încasat eronat.

Cine ştie, poate am noroc şi acum.

Uite de asta noi romanii am ajuns in halul ăsta

2010-11-28T14:30:00.000+02:00

Citesc o carte. Casa de la Petrodava. Autor - Constantin Virgil Gheorghiu.

Până aici nimic neobişnuit. Vreau numai să atrag atenţia asupra câtorva fragmente din carte pe care le voi cita mai jos, fragmente care, citite printre rânduri, pot explica multe. Iată:

„- Caii nu vor să mai înainteze, domniţă Stela. Sunt aproape cinci kilometri de când caii noştri îmi cer să fac cale întoarsă. Să ne întoarcem la noi. Acasă.
...........................................................................

- Dacă mai înaintăm, vom fi în primejdie de moarte, spuse Pantelimon Haiduc. Caii presimt o catastrofă. M-au prevenit. Pentru că omul nu simte ce simte un cal. Tocmai de asta omul are trebuinţă să se lase condus de presimţile calului, acolo unde simţurile lui omeneşti nu-i sunt de-ajuns.
..........................................................................

- Va fi o mare catastrofă!... Caii, toţi patru, se ridică pe picioarele din spate. Vor să se întoarcă înapoi cât se poate de repede.
.........................................................................

- Domniţă, să ne întoarcem cât mai avem timp! Să ne întoarcem dacă vom mai avea vreme pentru asta!
......................................................................

- Prinţesă Stela, porunciţi cum doriţi. Eu v-am prevenit.
......................................................................

Stela Apostol, prinţesa Illiyuşkin, era înspăimântată. Se gândi repede şi cu precizie ce are de făcut.
.......................................................................

- Pantelimon, dragul meu, dă-mi mâna! Pantelimon, dacă mai eram Stela Apostol, stăpâna de la Petrodava, îţi porunceam fără să clipesc: Pantelimon, să ne întoarcem acasă cât se poate de repede. Caii noştrii nu ne mint. Dacă în faţa noastră ei văd potopul, atunci înseamnă că este adevărat. Şi noi facem cale întoarsă.

- Prin urmare nu-mi porunciţi să ne întoarcem?
- Nu! răspunse prinţesa Stela. Nu mai sunt Stela Apostol. Sunt prinţesa Stela Illiyuşkin. Rudă a ţarului întregii Rusii. Sunt stăpână a sute de de castele şi a milioane de de metri pătraţi de moşii. Nu mai pot să mă iau după presimţirile cailor.
.....................................................................

- Murim, răspunse Stela. Din clipa în care sunt prinţesă nu mai am dreptul să ascult caii."

Pentru o cât de cât înţelegere a fragmentului, acţiunea se petrece în timpul primului război mondial.

Primul gând al nostru, după citirea acestor rânduri, sigur este ceva de genul: fraieră. Şi femeie pe deasupra. N-o duce capul. Putea să se întoarcă.

Citind printre rânduri însă... Se schimbă foaia.

Cam aşa facem noi românii. Ne întoarcem. Nu mai conştientizăm cine suntem. Din ce strămoşi ne tragem. Pe scurt: Ce am fost şi ce am ajuns!

Alegem întotdeauna calea cea mai uşoară. Nu mai luptăm, nu mai gândim limpede, suntem copleşiţi de greutăţile zilnice. Ne lăsăm călcaţi în picioare de toţi străinii care vin la noi şi ne arată degetul.

Adoptăm postura câinilor care latră de pe marginea drumului când trece o căruţă şi le deranjează somnul. Atât. Lătrăm, dar nu muşcăm. Dacă trece căruţa ne întoarcem la somnul nostru mai departe. Îi lăsăm pe toţi să facă ce vor din ţara noastră, în ţara noastră.

De ce trebuie să vină alţii din afară să ne extragă aurul şi petrolul? Noi de ce nu punem osul la treabă? Mi-a venit în minte un vers: „Munţii noştrii aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă.

Chiar aveam nevoie de UE?

Îi admir pe elveţieni. Au stat deoparte şi nu s-au băgat în marea „uniune". Muncesc oamenii şi îşi fructifică singuri bogăţiile. Nu depind de nimeni. Doar de ei.

L-am admirat şi pe Sarkozy, care şi-a apărat compatrioţii de cotropirea ţigănească. Nu i-a păsat că a fost „lătrat" de aşa numite fundaţii şi organizaţii care apără drepturile oamenilor. A acţionat. Desigur nu m-am bucurat că s-au întors ţiganii în România.

Ni s-a dus vestea în lume că suntem cerşetori. Şi ne-am ofensat. De ce? Nu am făcut nimic, dar nimic, ca să îi punem pe ţigani la respect şi mai ales la muncă. Din contră. Ne-am „manelizat". În loc să-i dăm noi pe ţigani pe brazdă, ne-au dat ei. Apar pe toate posturile de televiziune. M-am săturat de copii minune, guţe de maimuţe, vijelii şi alte asemenea arătări.

Nu mai avem valori. Nu mai cunoştem poziţia dreaptă câştigată de înaintaşii noştri cu sânge în războaie. Ne aplecăm în faţa altora (vezi salutul românesc văzut de francezi). Nu ne-a picat bine. Dar e adevărat. Ne-am făcut de râs în toată lumea. Păcat de ceea ce au realizat adevăraţii români. Brâncuşi, Coandă, Eminescu, Nicolae Paulescu etc.

Eu zic că ajunge. Simt că mi-a ajuns cuţitul la os. M-am săturat de nesimţire, răutate şi prostie. M-am săturat de nesimţiţii care scuipă pe jos, care aruncă gunoaie pe oriunde când coşul de gunoi este la doi paşi, m-am săturat să nu pot merge pe trotuar din cauza maşinilor care au invadat până şi spaţiile verzi. M-am săturat să fiu înjurată de şoferi pentru că îndrăznesc să trec pe verde la trecerea de pietoni. Nu mai există legea bunului simţ. Există în schimb legea junglei. Care pe care. Nu mai este timp de delicateţuri şi fineţuri. Eşti bun, eşti prost.

Zicea cineva mai demult... „Deşteaptă-te române...". Ştia el ce ştia.

Provident, sau cum mai sunt furaţi românii... legal

2010-11-08T18:50:00.004+02:00

De o bună bucată de vreme sunt difuzate pe posturile de televiziune două reclame în care este preaslăvit PROVIDENT-UL. Şi cum reclama e sufletul comerţului, iar comerţul... sufletu', am început să caut pe net părerile românilor despre această „mană cerească" care s-a abătut asupra noastră.

Ce am găsit?
Citiţi aici. Şi aici. Un articol şi mai detaliat se poate citi aici

Sunt totuşi şi români care se intereseză înainte şi nu se aruncă cu capul înainte.

Chiar şi eu am găsit tot felul de pliante în cutia poştală de la PROVIDENT cea mai penibilă dintre toate fiind cea de mai jos:

Concluzia?

Să deschidem mai bine ochii la ce semnăm, că altfel....

SCRISOARE DESCHISĂ PREŞEDINTELUI BĂSESCU

2010-08-29T13:46:00.000+03:00

Domnule Preşedinte,

V-am votat în 2004 în ambele tururi de scrutin, am votat la referendumul din 2007 împotriva demiterii dvs, v-am votat şi în 2009.

De aceea îmi permit acum să vă scriu o scrisoare în care îmi exprim câteva nedumiriri şi câteva întrebări.

Având în vedere frământările oamenilor şi ştirile care circulă, vă întreb indignată cum este posibil ca o ordonanţă precum şi normele de aplicare a acesteia, cu privire la drepturile de autor, să fie adoptată şi aplicată cu o asemenea rapiditate, iar pentru manelişti este nevoie de aproape jumătate de an pentru a lucra la o lege care prevede impozitarea acestora?

De ce popii şi întreaga Biserică Ortodoxă Română are facilităţi fiscale, fiind scutită de la plata contribuţiilor către stat? Pentru ei de ce nu se da o ordonanţă de urgenţă? Din ceea ce citesc în presă au afaceri înfloritoare.

Aţi afirmat de curând că vă simţiţi bine în România. Cum reuşiţi?

Încurajaţi oamenii să plece din ţară pentru că sistemul din România nu îi poate plăti. Cum rămâne atunci cu SĂ TRĂIŢI BINE! Să trăiţi bine, poate, dar nu în România. În Spania, Canada, Franţa, Germania etc.

Aţi ales, pentru ieşirea din criză, la începutul verii ca pensionarilor să li se taie din pensii şi bugetarilor din salarii. Aţi spus că este soluţia corectă. Dar aţi omis să spuneţi şi pentru cine este corectă.

Cu sistemul ticăloşit cum a rămas? Când o să vedem şi noi la puşcărie un adevărat corupt, un adevărat evazionist? Culmea este că nici ei nu sunt în stare să îşi dovedeasca nevinovăţia, dar nici justiţia să-i dovedească. Procese duse la nesfârşit şi amânate pe vicii de procedură. Nu dau nume. Le ştiţi dvs mai bine decât mine.

Despre parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari nu aţi mai spus nimic. Sau opoziţia a avut dreptate că a fost un şiretlic ca să aduceţi lumea la vot?

Deşi nemulţumirile sunt mult mai multe, închei, spunându-vă doar atât: Dacă vă mai suspendă opoziţia încă o dată, să nu contaţi pe votul meu la referendum.

Un cetăţean dezamăgit.

ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI

2010-07-29T21:51:00.002+03:00

Având în vedere că Iisus Hristos propovăduia printre altele modestia, munca şi ajutorul necondiţionat dat semenului aflat într-o situaţie grea, nu înţeleg de ce, mai marele B.O.R. este împopoţonat cu haine scumpe, şi îi atârnă de gât 3 cruci sau ce-o fi alea, etalând o bogăţie care contrastează flagrant cu vremurile grele pe care le trăim.

Cu cine seamănă mai mult patriarhul nostru?

Mie mi se pare că mai mult cu ăsta:

Sau cu ăsta (cu o mică exagerare în acest caz):

Deşi normal, modelul patriarhului ar fi trebuit să fie mai degrabă acesta:

Sau acesta, printre oamenii de rând:

Nu pot să nu mă întreb de ce nu donează banii cu care vrea să înalţe catedrala atât de controversată amărâţilor din Moldova care au rămas fără case.

Nu pot să nu mă întreb cât tupeu trebuie să ai ca să dai un asemenea răspuns (preluat de pe realitatea.net), răspuns dat Asociaţiei Secular-Umanistă din România, cea care a cerut impozitarea Bisericii Ortodoxe Române:

„Sprijinul de la bugetul de stat asigură doar în parte cheltuielile pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical al cultelor religioase. În Biserica Ortodoxă Română sunt foarte multe salarii plătite din fondurile proprii ale eparhiilor. De exemplu, în Administraţia patriarhală doar o treime dintre salariaţi beneficiază de sprijin la salariu de la bugetul de stat, iar două treimi sunt plătiţi integral din fondurile proprii ale Bisericii. La aceste cheltuieli salariale ale unităţilor bisericeşti se adaugă şi cheltuielile pentru întreţinerea clădirilor şi plata utilităţilor (curent electric, apă, gaze, căldură, telefoane etc.), care sunt asigurate, cu mari eforturi, numai din veniturile proprii obţinute din producerea şi comercializarea de lumânări, calendare, cărţi şi obiecte religioase, vin liturgic şi unele chirii. Întreţinerea şi repararea lăcaşurilor de cult, multe dintre acestea monumente istorice, au de asemenea o pondere importantă între cheltuielile pe care unităţile de cult le fac, cel mai adesea fără niciun sprijin al statului. Patrimoniul Bisericii este alcătuit, în majoritate, din lăcaşuri de cult şi din clădiri vechi, care necesită investiţii importante pentru o funcţionare normală”, se arată în comunicatul BOR.

„Nealocarea în bugetul de stat pe 2010, în afară de sprijinul financiar pentru salariile personalului deservent, a niciunui ban pentru activităţi edilitare, sociale şi educaţionale, creează în cazul Bisericii Ortodoxe Române dificultăţi în susţinerea amplei opere sociale şi educaţionale pe care o desfăşoară la nivel naţional. Cele câteva exemple de fonduri oferite prin Hotărâri de Guvern unor unităţi de cult ortodoxe sunt izolate şi irelevante pentru fondul general al problemei. De altfel, toate fondurile de la bugetul public acordate cultelor sunt controlate şi verificate periodic de Curtea de Conturi şi alte instituţii publice abilitate, în ceea ce priveşte respectarea destinaţiei şi a corectitudinii folosirii acestora”, precizează comunicatul.

„Referitor la contribuţiile benevole pentru oficierea serviciilor religioase (botezuri, căsătorii, înmormântări), îi informăm pe reprezentanţii ASUR că valoarea acestora este stabilită în fiecare parohie de către adunarea parohială la propunerea consiliului parohial, în funcţie de posibilităţile materiale ale comunităţii de credincioşi (cazurile sociale beneficiază de gratuitate şi de sprijin din partea parohiilor). Contribuţiile sunt înregistrate în evidenţa contabilă a fiecărei parohii (supuse controlului financiar intern), fiind folosite pentru întreţinerea lăcaşului de cult şi completarea salariilor personalului deservent (majoritatea asigurate integral din veniturile parohiilor). În plus, pe lângă numeroase parohii funcţionează aşezăminte sociale (cantine, cabinete medicale, case pentru vârstnici etc.), finanţate parţial sau integral din veniturile proprii. Încercarea de generalizare, fără discernământ, din partea ASUR a unor cazuri izolate de indisciplină financiară în astfel de situaţii dovedeşte necunoaşterea modului de organizare şi funcţionare a unităţilor bisericeşti ortodoxe (parohie, mănăstire, protoierie, eparhie şi patriarhie) şi a modului corect de gestionare a fondurilor în raport cu cei care le oferă. Aşa se explică construirea celor peste 2000 de lăcaşuri de cult şi organizarea celor aproape 500 de aşezăminte sociale – inclusiv cabinete medicale - de către Biserica Ortodoxă Română în ultimii 20 de ani cu fonduri provenite, în cea mai mare parte de la credincioşi”, mai menţionează documentul.

Şi în final nu pot să nu mă întreb câţi din popii de azi şi-au ales acest drum din vocaţie, din dragoste de Dumnezeu şi câţi din dragoste de bani?

Merg săptămânal în cimitirul Bellu, la mormântul tatălui meu şi când văd preoţii care se plimbă pe alei în căutarea slujbelor de pomenire (a se citi în căutarea ciubucurilor), sincer mi se face greaţă.

Să mă ierte Dumnezeu că judec, dar nu pot să tac când văd atâta nedreptate.

DE CE POPIMEA E MAI CU MOŢ?

2010-07-03T14:50:00.000+03:00

Trăim zile din ce în ce mai negre. Tocmai ne-a fost crescut TVA-ul, Euro a crescut în draci, salariile bugetarilor au scăzut, Moldova e inundată şi veştile proaste nu se opresc.

Tocmai mi-a ajuns pe la ureche un zvon că unităţile de cult religios sunt scutite de la plata impozitelor. Un pic şocată de veste, mai ales in vremurile pe care le trăim, am purces la o căutare pe net pentru a verifica veridicitatea zvonului. Se pare că este adevărat şi nu mi se pare deloc corect.

Reproduc aici câteva articole de lege (legea 489 din 28 decembrie 2006), care mă revoltă prin nedreptatea lor.

(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.

(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.

Cel mai tare articol de lege insă mi se pare acesta:

Art. 11. – Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.

De ce lor să le fie acordate facilităţi fiscale şi amărâţilor care îşi trăiesc viaţa de azi pe mâine nu?

Iată ce mai mai găsit:

Prevederi fiscale privind unitatile de cult

1. Cultele religioase sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmatoarele venituri: venituri obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitatii de cult, venituri obtinute din chirii, alte venituri obtinute din activitati economice, venituri din despagubiri in forma baneasca, obtinute ca urmare a masurilor reparatorii prevazute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.

De asemenea, unitatile de cult sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activitati economice realizate pana la nivelul echivalentului in lei a 15.000 euro, intr-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale obtinute din activitati fara scop patrimonial scutite de la plata impozitului pe profit.

Unitatile de cult datoreaza impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce depaseste plafonul de scutire de 15.000 de euro sau partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor altele decat cele neimpozabile.

Veniturile care nu se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil sunt urmatoarele:
• cotizatiile si taxele de inscriere ale membrilor;
• contributiile banesti sau in natura ale membrilor;
• taxele de inregistrare stabilite potrivit legislatiei in vigoare;
• donatiile si banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
• dividendele si dobanzile obtinute din plasarea disponibilitatilor rezultate din venituri scutite;
• resursele obtinute din fonduri publice sau din finantari nerambursabile;
• veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate in proprietatea unitatilor de cult, altele decat cele care sunt sau au fost folosite intr-o activitate economica;
• sumele primite ca urmare a nerespectarii conditiilor cu care s-a facut donatia/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective sa fie utilizate in anul curent sau in anii urmatori, pentru realizarea scopului si obiectivelor acestora, potrivit statutelor proprii sau codurilor canonice, dupa caz;
• veniturile realizate din despagubiri de la societatile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decat cele care sunt utilizate in activitatea economica;
• sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice.

În condiţiile în care biserica propovăduieşte ca noi să fim buni, modeşti, cu frică de Dumnezeu, să nu furăm etc. popii se lăfăie in maşini luxoase, biserici care mai de care mai mai poleite şi straie preoţeşti cât mai aurite.

Niciodată, dar niciodată nu am auzit pe cineva care sa spună că un popă i-a tăiat chitanţă pentru o nuntă, un botez sau o înmormântare. Nu mai vorbesc de bănuţii care sunt lăsaţi de credincioşi la diferite slujbe. Sau de câştigurile popilor care aleargă nesătui prin cimitire şi care ne taxează binişor la o slujbă de pomenire care nu durează mai mult de 5-10 minute. Să mai zic şi de faptul că biserica şi-a arogat dreptul de monopol asupra comercializării obiectelor bisericeşti.

Unde este dreptatea? Concluzia simplă pe care am tras-o este că biserica este stat în stat şi nu prea are legătură cu credinţa.

Expresia SĂ FACI CE ZICE POPA NU CE FACE POPA, este mai valabilă ca oricând.

Consider că aici se ascund o mulţime de bani câştigaţi la negru, care dacă ar ieşi la suprafaţă şi ar fi impozitaţi corespunzător ar ajuta intr-o oarecare măsură statul. Stat care poate ajuta biserica, dar care biserică nu ajută statul şi implicit pe noi muritorii de rând.

SUPERFARMACISTA LU' PEŞTE PRĂJIT

2010-05-29T22:01:00.000+03:00

După o aşteptare de aproape o lună la o „audienţă" la medicul de familie, mama mea a venit în sfârşit bucuroasă acasă ptr că obţinuse un tratament pentru o indispoziţie pe care o suferă de ceva vreme. A aşteptat o lună ptr că, după ultima aberaţie de regulă, sau lege, sau ce mama măsii o fi, medicii de familie nu au voie să consulte mai mult de 21 de pacienţi pe zi, şi nu mai mult de o consultaţie pe lună de pacient. La a doua scoţi banu'. Cotizezi lunar la CAS? Şi ce dacă. De aia nu mai pot ei. Li se rupe în paişpe. Nu medicilor de familie. Nu. Ci deştepţilor care impun astfel de legi aberante, legi care nu sunt făcute să ne ajute, ci din contră, să ne pună beţe în roate, să ne facă viaţa şi mai amară. Asta dacă suntem norocoşi şi scăpăm cu viaţă şi nu crăpăm, ca să nu mai fie nevoie să mai cheltuie cu noi.

În fine. Victorioase, a doua zi, cu compensata în mâini am intrat in prima farmacie care ne-a ieşit în cale. Ghinion. Nu aveau unul din medicamentele prescrise. Nu am dezarmat, deja având în minte unde vom face al doilea popas. Farmacia DONA de la Piaţa Progresul, că tot trebuia să facem şi piaţa. Zis şi făcut. După o aşteptare la coadă de aproximativ 10 minute (erau două case, dar numai la una se eliberează compensate), întind reţeta duduiei farmaciste că doamnă nu pot să-i spun. După o îndelungată analiză, îmi spune că nu o poate elibera, că unul din medicamente nu era scris în latină. Am crezut că glumeşte. M-am uitat la faţa ei şi era cât se poate de serioasă. Mai mult, m-a trimis înapoi la medicul de familie sa îmi refacă reţeta. I-am zis că nu se poate ca mama să mai stea iar la o coadă de două ore la medic ptr o chestie de doi lei. Mi-a servit o chestie că aşa zice legislaţia şi mi-a întins reţeta. Eram atât de nervoasă că i-am smuls reţeta din mână, înjurând printre dinţi. Noroc ca nu o ţinea prea strâns că se rupea.

Norocul nostru că mai există şi farmacii de cartier. A avut mama buna idee să intrăm într-una pe care o ştia ea, în spatele unor blocuri. Intrăm. Cu inima strânsă, întind reţeta farmacistei. O ia, o analizează, îmi calculează cât am de plătit, plătesc şi îmi dă medicamentele. I-am întins o privire complice maică-mii înainte de a ieşi. Mi-a făcut un semn discret din cap şi bucuroase am ieşit din farmacie.

Primul gând care m-a străfulgerat a fost să mă întorc la Dona să fac atmosferă negativă. Zis şi făcut. Am început frumos ca să îi atrag atenţia, de la ce făcea ea acolo, după care am scos artileria grea. „Uite duduie ca în altă parte se poate." Şi i-am fluturat victorioasă punga cu medicamente, destul de zgomotos, ca să atrag atenţia şi celor care erau în farmacie. Şi cu voce tare am ameninţat-o că o s-o reclam la protecţia consumatorilor că pune bolnavii pe drumuri inutil. Vizil afectată, duduia a mai zis ea ceva acolo, naiba ştie ce, că am ieşit trântind uşa în urma mea. De data asta satisfăcută. Mă răzbunasem. De reclamat nu o să o reclam, dar nu ptr că nu ar merita, ci ptr că la cât de prost merge totul în România, ar fi o pierdere inutilă de vreme şi de nervi. Mă voi mulţumi cu dreptatea pe care mi-am făcut-o singură.

P.S. Am scris într-un post anterior despre un medicament pe care l-au băgat pe piaţă în locul hemorzonului. Procto Glyvenol pe numele lui. Scump şi prost. Au început să-i facă reclamă la tv. Ce concluzie să trag eu de aici? Mă abţin, că deja am înjurat destul pe ziua de azi.

În rest numai de bine.

Lansare DIAVOLUL POLITIC CORECT

2010-05-24T18:00:00.000+03:00

Am avut bucuria de a participa la lansarea cărţii scrise de ieromonahul Savatie Baştovoi DIAVOLUL POLITIC CORECT. Am fost plăcut surprinsă de numărul foarte mare de oameni care au răspuns invitaţiei, Librăria Sophia devenind neîncăpătoare, precum şi de invitatul Radu Moraru, care a acceptat să participe la lansare.

Despre carte se poate citi mai jos, într-un post anterior.

Aici doar câteva fotografii.

POFTIŢI DRACULUI LA MUNCĂ!!!!!!!!!!!!!!!!

2010-05-11T20:53:00.000+03:00

Precizez de la inceput: Nu sunt membră PDL şi nici nu voi fi. Nu pup pe nimeni în cur că nu am de ce. Obiceiul este practicat de pupincuriştii care urmăresc să obţină niscaiva foloase. Eu foloasele le obţin muncind zi de zi, de dimineaţă până seara, şi în uichend, şi plec şi pe teren în afara Bucureştiului dacă este nevoie.

E fierbere mare în România şi toată lumea îl înjură pe Băsescu. Parţial au dreptate. Singura vină pe care i-o găsesc este că a făcut prostia să-l menţină pe Boc în funcţia de premier. Premier care a fost şi este prea moale şi a tot amânat să taie în carne vie. Şi inevitabilul a venit. Am ajuns la fundul sacului.

Măsura cu care nu sunt de acord acum, este cea cu reducerea pensiilor. Pensionarii şi aşa sunt de vai de mama lor şi îşi duc zilele de azi pe mâine. Unii, nu toţi. Cunosc pensionari care au ales varianta muncii şi nu a văicăritului şi se duc frumuşel zi de zi la privat şi îşi rotunjesc veniturile. O singură obiecţie aş avea faţă de pensionari: Câţi ani de muncă au cei care acum se vaită că nu au pensii, sau au pensii prea mici? Cu cât au contribuit la fondul de pensii? Cât şi-au pus la tinereţe deoparte ptr acum la bătrâneţe?

În schimb de bugetarii care acum ies în stradă şi protestează nu-mi este milă de nici o culoare. Am muncit şi eu la buget 14 ani de zile. Şi vorba aia cu unu' cu sapa şi 10 cu mapa este mai mult decât adevărată. Dacă eşti capabil du-te nene, dă-ţi demisia de la buget şi mergi la privat şi negociază-ţi salariul. Dacă eşti valabil şi arăţi că-ţi merge mintea şi mâna ai şi tupeu să ceri. Dar acolo trebuie să munceşti. Nu mai merge să te fâţâi toată ziua bună ziua cu nişte hârtii în mănă. Nu mai ţine.

La noi, în România, s-a promovat nemunca la greu. Subvenţii (o cunoştinţă de a mea, care munceşte, are şi posibilităţi materiale, se văita deunăzi, cum să plătească ea la întreţinere 8 milioane. Sincer mi-a cam sărit ţandăra că şi eu am plătit 5 mil astă iarnă la gaze şi nu m-a subvenţionat nimeni. Am consumat - am plătit), venit minim garantat (adică de ce să mă omor cu munca, că mai bine stau acasă şi statul fraierul îmi dă mie bani), pensionări anticipate, pensionări ptr handicap pentru handicapaţi închipuiţi şi exemplele pot continua.

Profesorii se vaită, dar nu fac nimic ptr elevi. Sau fac, dar acasă. Nu la şcoală. Mă crucesc când citesc despre profele porno, despre profele bătute sau jignite de elevi, despre profesorii care nici nu-şi dau interes prea mult la şcoală ca să facă bine elevii să vină la meditaţii în particular (oare cîţi profesori care fac meditaţii acasă, îşi declară veniturile suplimentare la fisc? Eu nu am auzit nici un caz).

Sistemul medical? Medicii sunt nemulţumiţi de salarii? Dar de ce despre oamenii care ies din spital mai bolnavi decât au intrat (asta dacă au noroc să scape cu viaţă) nu zice nici un medic nimic? Ce fac cu banii primiţi ca şpagă? Că nu-i aşa, nu se uită la tine nimeni dacă nu te duci să-i bagi plicul în buzunar. De oamenii care mor plimbându-se între spitale, pentru că nu vrea nimeni să-i interneze, iar nu zice nici un medic nimic.

De politicieni ce să mai zic? Sunt toţi o apă şi un pământ. Tocmai am citit de un senator PNL care se uita la un filmuleţ deochiat in parlament când se dezbătea legea pensiilor. Corupţie şi nesimţire fără margini.

Preferăm să ne văcărim şi să facem vini în stânga şi dreapta, să vedem paiul din ochiul celuilalt. fără a vedea bârna din ochiul nostru.

Toată lumea este revoltată, toată lumea se gândeşte la proteste, dar absolut nimeni nu zice hai fraţilor să ne apucăm să muncim că e groasă. Statul nu mai are de unde să ne dea. Pentru că aşa ne-a obişnuit. Să ni se dea şi să ni se facă. Munca e grea. E mai uşor să ne văităm.

Aşa ca o concluzie, şi parafrazând o scenetă mai veche cu Leopoldina Bălănuţă şi Mitică Popescu, care mi-a venit acum în minte zic: POFTIŢI DRACULUI LA MUNCĂ!

CURCUBEU

2010-04-01T19:08:00.000+03:00

PROFEŢII...

2010-03-29T21:59:00.001+03:00

Mi-a căzut în mâini o carte: DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT, scrisă de Savatie Baştovoi.

Am citit-o pe nerăsuflate, curiozitatea findu-mi stârnită de citatul aflat pe ultima copertă, citat pe care îl reproduc aidoma:

„«Eutanasia va fi un instrument esenţial al societăţii noastre viitoare", scria socialistul Jacques Attali (director al Băncii Centrale Europene şi consilier privat al lui Mitterand, în volumul colectiv Viitorul vieţii, Ed. Seghers, Paris, 1991). „[...] din clipa în care a fost depăşită vârsta de 60-65 de ani, omul trăieşte mult prea îndelungat fără a produce şi costă foarte mult societatea [...]. Într-adevăr, din punctul de vedere al societăţii, este mult mai preferabil ca maşina umană să se oprească brutal decât să se deeterioreze progresiv. Logica socialistă este libertatea şi libertatea fundamentală este sinuciderea. în consecinţă, dreptul la sinucidere, directă sau indirectă, este o valoare absolută în acest tip de societate", conchide cinicul politician profet.»

Cartea începe tot cu câteva citate, sub titlul de capitol: Din „profeţiile" lui Bertrand Russel.

„Reducerea numărului populaţiei este un bine necesar pentru dezvoltarea lumii”.

„Până acum războiul n-a avut un efect prea mare asupra creşterii populaţiei, care a continuat pe parcursul a două războaie mondiale. Poate că războiul bacteriologic ar fi mai eficient. Dacă la fiecare generaţie s-ar răspândi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar putea să procreeze liber fără ca, totuşi, să populeze prea mult planeta. Poate că această stare de lucruri este neplăcută, dar ce dacă? Persoanele cu adevărat nobile sunt indiferente la fericire, în special a celorlalţi”.

„În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mînca carne de oaie.“

„Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vîrstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.“

„Populaţia nu va cunoaşte felul în care i se inoculează convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generaţii de oameni în acest fel va putea sa controleze întreaga populaţie în mod eficient şi sigur, fără a fi nevoie de armate sau poliţie… Propaganda educaţională, cu ajutorul guvernului, va putea să obţină rezultate într-o singură generaţie. Există însă două puternice forţe care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealalta este patriotismul… O societate ştiinţifică nu poate fi stabilă decît sub conducerea unui guvern mondial.”

Bertrand Russell,
laureat al Premiului Nobel,
în Impactul ştiinţei în societate, 1953

Cartea se vrea un roman, dar un roman care te pune pe gânduri. Cel puţin pe mine m-a pus, şi făcând legături cu ceea ce se întâmplă în realitate, îmi dau seama că deşi subiectul este un pic forţat, un sâmbure de adevăr există totuşi.

Acţiunea se petrece undeva în viitor. Personajul principal pe nume Iacob Kohner, primeşte o scrisoare din partea primăriei, scrisoare în care este anunţat că are de plătit o taxă de 202 euro, cheltuieli de eutanasie şi cremaţie a mamei sale care împlinise vârsta de 65 de ani. Nu pentru că era bolnavă, pe patul de spital, în vreo fază terminală, ci pentru că pur şi simplu împlinise 65 de ani. Aşa stipulează o lege a vremii, legea 182/110, a eutanasiei, cu privire la întreruperea funcţiilor fizice la persoanele devenite inapte pentru viaţa socială.

O altă lege a vremii respective care l-a afectat pe Kohner era taxa pentru al doilea copil, legea permiţând doar primului născut să aibă urmaşi. Iacob personajul nostru fiind al doilea copil al familiei a fost castrat, fratele lui mai mare, Raul permiţându-şi să renunţe la dreptul de a avea urmaşi în schimbul sumei de 100.000 de euro.

Revenind la realitate, îmi dau seama că, deşi nu există astfel de legi, tendinţa de a diminua numărul populaţiei există. În sprijinul afirmaţiei mele stă chiar articolul postat anterior, în care semnalam dispariţia unui medicament românesc, ieftin şi bun şi înlocuirea lui cu un altul, adus din afară, de 8 ori mai scump şi fără nici o eficacitate. Ce fac oamenii care trăiesc de pe o zi pe alta şi nu-şi permit medicamente scumpe? Ce şansă au?

Ca o coincidenţă, tocmai azi, Băsescu spunea că 45% din diagnosticele pe care le pun doctorii azi în România sunt eronate. Bine aici, mai mult ca sigur, este vorba şi de incompetenţa medicilor care omoară pacienţii cu zile, purtându-i pe drumuri de la un spital la altul.

O altă coincidenţă, sau poate că nu, Boc prin noua lege a pensiilor, vrea ca vârsta de pensionare să crească exact până la vârsta scrisă în carte... 65 de ani. De la serviciu, direct la Bellu.

Un alt argument care îmi vine în minte este vestitul CODEX ALIMENTARIUS, adoptat cu brio şi de parlamentarii noştri în 2009. Ce prevede codexul? Se ştie deja şi nu mai are rost să comentez.

Cum se termină cartea? Dacă v-a trezit cât de cât interesul, puteţi să o cumpăraţi şi să o citiţi. Eu zic că merită.

DA' CU HEMORZONU' CE-AU AVUT?!?

2010-03-21T20:19:00.000+02:00

Să te ferească Doamne Doamne să te lovească hemoroidu'.

Nu ştiu cum este în alte oraşe, dar în Bucureşti au dispărut supozitoarele HEMORZON. Un medicament românesc, eficient şi ieftin, la mâna oricărui muritor de rând.

O rudă apropiată mi-a solicitat să-i cumpăr supozitoarele în cauză, fiind într-o uşoară indispoziţie. Intru la Dona. Doamna farmacistă îmi spune că nu mai au hemorzon, dar îmi recomandă cu multă căldură procto nu ştiu cum ca fiind foarte bun. Neştiind cât de urgentă era nevoia rudei si neavând altă farmacie în jur să mai întreb, am dat afirmativ din cap, că sunt de acord să-l cumpăr. Când mi-a zis cât costă mi-a picat faţă. 24 de lei. Asta ptr că aveam card. Fără - costă 26 de lei. Marfă elveţiană. Cu hemorzonu' scăpam mai ieftin. 3,2 lei.

Îmi întreb ruda a doua zi, cum se simte cu noile supozitoare. „Nu-s bune de nimic". Iar mi-a picat faţa. Aşa că m-am pus pe cautat traţionalul remediu sută la sută românesc. Peste tot acelaşi răspuns N-avem. S-a retras de pe piaţă. Vă recomand procto nu ştiu cum. În gândul meu le-am recomandat şi eu să şi le bage ele undeva şi am plecat nervoasă.

Până la urmă am reuşit să rezolv problema intrând într-un plafar şi rugând-o pe dna vânzătoare să-mi recomande ceva. Foarte amabilă mi-a întins două produse şi mi-a explicat şi modul de administrare. Un pic cam reticentă, ruda mea, a început tratamentul, care din fericire a avut efect.

Nu pot însă să nu mă întreb revoltată: cum e posibil ca să retragi un medicament ieftin şi bun de pe piaţă şi să bagi toate ciurucurile produse de alţii şi proaste şi scumpe? Mie una îmi miroase a comisioane grase. Oare în buzunarul cui ajung?

AND THE WINNER IS... VICTOR PONTA

2010-02-21T11:50:00.000+02:00

Am sperat să câştige Ponta. Nu că mi-ar fi simpatic. Nu sunt simpatizantă PSD. Dar deja făceam alergie de câte ori îl vedeam pe Geoană.

Discursul micului Titulescu o fost OK trebuie să recunosc şi sper să se ţină de cuvânt şi să îl pună la punct pe Marean, primarul care este. Să fie începutul sfârşitului lui Vanghelie? Sper că da, pentru că m-am cam săturat de scrisorile lui de fiecare inceput de an în care promite marea cu sare şi nu face nimic. Nimic pentru noi, că pentru el...

Totuşi, îi urez lui Ponta succes pentru că nu va avea o misiune uşoară.

ATENŢIE S-AU DESCHIS UŞILE...

2010-02-15T22:06:00.001+02:00

... Palatului Parlamentului.
Palatul Parlamentului, sau Casa Poporului, cum i se mai zice, este întruchiparea perfectă a zicalei: „nu este pentru cine se pregăteşte ci pentru cine se nimereşte". În cazul în speţă, nu a fost pentru Ceauşescu, ci pentru ăştia de ne conduc acum.

Am profitat de faptul că duminică a fost ziua porţilor deschise. Se pare că evenimentul are loc doar o dată pe an. De la unul din ghizii Palatului am aflat că de fapt se poate vizita şi în restul anului, dar contra cost (15 lei) şi nu cu un acces aşa de larg la camerele lui.

Am reţinut câteva date tehnice. Construcţia a început în 1983, este a doua mare clădire din lume după Pentagon, ocupă o suprafaţă de 365.000 de mp, este construită cu materiale exclusiv româneşti (marmură albă de Ruşchita, cristale de Mediaş, draperii cusute la mănăstirile din nordul Moldovei etc.).

Ca observaţii personale pot să spun că este o clădire imensă, impunătoare, care îţi taie răsuflarea. Cel mai tare m-a impresionat muzeul găzduit de Parlament. O bună bucată din istoria noastră se găseşte acolo. Cărţi vechi, medalii, fotografii ale înaintaşilor noştri, documente, steaguri, punctul forte al muzeului, după părerea mea, fiind cele două hărţi ale României Mari. Una dintre ele din 1919 şi cealaltă din 1939. Totuşi ceva lipsea de acolo. Sau poate nu am văzut eu. Nici un cuvânt, nici o poză, nici o referire la cel care a fost Ceauşescu. Mi s-a părut straniu, că doar în perioada lui s-a ridicat construcţia. Este o parte din istoria noastră, care nu cred că ar trebui trecută cu vederea, numai pentru că a fost o perioadă neagră. Un gând care mi-a trecut prin cap a fost acela că bine că a apucat Ceaşcă să termine lucrarea, că nu ştiu dacă cei care n-au condus şi ne conduc în continuare ar fi fost în stare să o termine. Mai există în Bucureşti construcţii începute în acea perioadă şi încă neterminate.

Per total nu regret experienţa, în ciuda faptului că a trebuit să aştept la coadă în frig două ore pentru a putea intra în Palat.

ÎNCOTRO?

2010-01-22T22:39:00.000+02:00

OM = Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcări fine şi creierul deosebit de dezvoltat. (cf. DEXoniline.ro)

Citesc presa din aceste zile şi îmi pun întrebarea: Cât din definiţia de mai sus este adevărat? Redau numai câteva din titlurile ziarelor peste care mi-am aruncat o privire:

- Foto şocant / Şi-a ucis concubina şi a aruncat-o goală în stradă - Libertatea din 21.01.2010
- I-a ars penisul soţului, ca să nu o înşele - Libertatea din 22.01.2010
- Şi-a ucis colegul, apoi şi-a zburat creierii - Libertatea din 22.01.2010
- Înhumate lângă mama care le-a ucis - Libertatea din 21.01.2010
- A încercat să se sinucidă după ce a fugit cu banii locatarilor - Evenimentul zilei - 22.01.2010
- Tatăl subofiţerului criminal: "Toţi îl jigneau şi-l făceau în toate felurile" - realitatea.net - 22.01.2010

Şi lista ar putea continua. Violenţa predomină. În filme şi ceea ce este şi mai grav şi în desenele animate.

Nu numai ceea ce citesc în ziare şi văd la tv. mă pune pe gânduri, ci şi ceea ce văd şi trăiesc în jurul meu. La ultima ninsoare spre exemplu, după ce a nins o noapte intreagă, dimineaţa, când potecile încă nu erau formate, oamenii preferau să se lovească unii de alţii, decât să facă un pas în lateral, să îl lase pe cel care venea din sens opus să treacă şi apoi să îşi continue drumul. Ne jignim unii pe alţii din motive puerile cum ar fi diferenţele de opinie politică. Ne urâm chiar din cauza asta. Şi când spun asta, nu mă refer numai la „vârfurile" din politică, ci şi la noi oamenii de rând. Ne urâm vecinul care a îndrăznit să-şi ia o maşină mai „bengoasă", şi chiar îl pedepsim pentru asta. O zgâriem sau îi spargem vreun geam sau un cauciuc.

Despre valorile morale nici nu mai vorbesc. Sunt aproape inexistente. Amantlâcul a luat proporţii. Sunt demult apuse vremurile în care o căsnicie era sfântă. Acum, dacă nu ai amant/amantă nu eşti „cool".

Suntem nesimţiţi. Preferăm să aruncăm pe jos ambalajele care nu ne mai folosesc, decât să le punem în coşul de gunoi. Ne scoatem câinii „la plimbare" uitând să strângem în urma lor, străzile fiind pline de rahaţi. Personal, am văzut numai o femeie care strânge rahaţii celor doi câini pe care îi are în dotare. În rest Dumnezeu cu mila.

Suntem invadaţi de cerşetori. Săptămâna trecută, nici nu ajunsesem bine la mormântul familiei, când am fost abordată de un cerşetor, care nu s-a lăsat până nu mi-a smuls 1 leu. Dacă nu-i dădeam, nu aş fi avut pace. Era un individ de aproximativ 45-50 de ani, îmbrăcat cu o pereche de blugi aproape noi şi o haină bleumarin destul de curată. În mână avea o pungă nou nouţă pe care scria vodafone. Am încercat eu să-i spun că s-a inventat ceea ce se cheamă munca. Răspunsul lui a fost scurt: „Sunt vai de mama mea că am 5 copii acasă". Mi-a impus chiar cât să-i dau: de două pâini. M-am înfuriat. Până la urmă ca să scap i-am dat un leu.

Este mai uşor să ne plângem că nu avem, că nu ni se dă şi că nu ni se face, în loc să punem osul la treabă. Îi invidiem şi îi bârfim pe cei de lângă noi care au. Şi exemplele negative pot continua la nesfârşit.

Din păcate asta este tendinţa. Din rău în mai rău. Nu se întrevede nici o îmbunătăţire a situaţiei. În loc să evoluăm, noi involuăm. Din păcate nici cei care mai au o urmă de bun simţ şi educaţie, nu iau nici o atitudine, trecând resemnaţi pe lângă specimenele la care fac referire mai sus. De frică, de lehamite, e greu de spus.

Ca să revin la definiţia cu care am început, întreb şi eu ca gâgă, unde este şi în ce constă superioritatea omului?

Închei cu o altă ştire găsită tot în Libertatea, în care un câine s-a dovedit a fi mai „uman", adoptând câţiva pui de pisică rămaşi fără mămica lor. S-a ataşat atât de tare de puiuţi, încât a început să producă lapte.

ABIA ACUM AM ÎNŢELES...

2010-01-18T19:43:00.001+02:00

... De ce nu am fost în stare să-l votez pe Geoană. M-am edificat acum, în urma fulminantelor declaraţii ale „prostănacului" şi ale ilustrei sale neveste Mihaela, dragostea lui.

Deci atacul energetic bată-l vina, a fost cauza faptului că atunci când am intrat în cabina de vot, ştampila pe care o ţineam în mână, nu a vrut cu nici un chip să se îndrepte spre pătrăţica lui Geoană, îndreptându-se cu pas vesel şi hotărât către cea a lui Băsescu.

Vreau să menţionez că am simţit acest atac şi în turul doi. Atac care a fost mult mai puternic decât în primul tur, ştampila fiind atrasă şi mai tare de pătrăţica unde era scris numele lui Băsescu.

P.S. Acest post este o ironie şi trebuie tratat ca atare.
P.P.S. Mare îţi este grădina Doamne!

Instantaneu din sectorul care este

2010-01-10T14:33:00.000+02:00

Deşi alegerile s-au terminat de mai bine de o lună, pe Şoseaua Viilor, în sectorul care este, încă mai există postere cu Geoană.

Semne bune anul n-are

2010-01-05T21:44:00.000+02:00

Toată lumea se bucură când trecem într-un an nou. Este un gest optimist. Toţi sperăm ca anul nou să fie ceva mai bun decât cel vechi. Sigur, unora chiar li se şi întâmplă şi mă bucur pentru ei.

Din păcate, eu am primit în fiecare zi numai veşti proaste. Trec peste ceea ce mi s-a întâmplat mie, fapte minore de altfel – mi s-a inundat pivniţa şi mi s-a stricat calculatorul (a decedat cooler-ul). Câţiva apropiaţi de ai mei au păţit-o destul de rău. Şeful meu s-a intors cu maxilarul spart din concediul de câteva zile pe care l-a petrecut la schi iar o colegă s-a ales cu o unghie smulsă. Reparabile şi acestea, dar cu ceva suferinţă totuşi.

Însă vestea care m-a mâhnit azi cel mai mult a fost cea legată de moartea cârcotaşului Toni Tecuceanu, care dădea viaţă scenetelor din emisiune. Era un om tânăr şi este mare păcat că s-a stins atât de repede. Citisem din ziare că este bolnav, într-o stare destul de gravă, dar tot timpul am sperat că se va face bine. Nu s-a întâmplat. Dumnezeu a avut alte planuri cu el se pare. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească. Condoleanţe familiei.

LA MULTI ANI 2010!

2010-01-01T01:15:00.000+02:00

Şi prostănac şi piază rea!?!

2009-12-29T21:49:00.001+02:00

„Răsfoind" net-ul am ajuns la o ştire care până mai ieri circula ca şi zvon. Editura Nemira are probleme financiare grave. A cerut Tribunalului Bucureşti insolvenţa şi intenţionează să intre în reorganizare judiciară. Sincer regret această stare de fapt, mai ales că şi eu lucrez in acelaşi domeniu, al cărţii, şi tot atât de sincer sper ca totul să se termine cu bine, mai ales că Nemira este un nume greu în panoplia de edituri a României şi lumea cărţilor ar fi mult mai săracă.

Dar oricât de mâhnită aş fi din această cauză, un gând ghiduş nu-mi dă pace. De aceea nu mă pot abţine, şi întreb şi eu: Le-o fi adus Geoană ghinion? După cum cred că se ştie are omul o carte şi tocmai la Nemira şi-a găsit să o editeze. E vorba de cartea intitulată sec Încredere şi care a fost lansată in toamna acestui an.

CRĂCIUNUL COPILĂRIEI MELE

2009-12-25T15:05:00.000+02:00

Crăciunul este o sărbătoare frumoasă. Poate cea mai frumoasă. În special ptr copiii care au fost cuminţi şi au primit daruri de la Moş Crăciun cel generos.

Îmi aduc aminte de o secvenţă din copilăria mea. Trecuseră câteva zile de la Crăciun, dar tata primise o jucărie ptr mine de la o cunoştinţă. Când a ajuns acasă şi mi-a dat-o mi-a zis că s-a întâlnit cu Moşul (pe vremea aia era Moş Gerilă) pe drum şi mi-a trimis jucăria prin el. Eram atât de încântată că s-a gândit Moşul din nou la mine şi nu m-a uitat... Nici nu mai ştiu câţi ani aveam.

Între timp am crescut, tata nu mai este, iar Moş Crăciun şi-a îndreptat paşii către alţi copii.

Sărbători cu bine şi CRĂCIUN FERICIT!

Şansa de a-l cunoaşte pe Costel Busuioc

2009-12-23T21:16:00.001+02:00

Am avut ocazia de a-l cunoaşte pe Costel Busuioc cu prilejul lansării cărţii care îi poartă numele. Lansarea a avut loc la Libraria Sophia din Bucureşti. Cartea a apărut la Editura Agnos sub semnatătura lui Romeo Petrasciuc.

A fost o ocazie fericită pe care mă bucur că nu am ratat-o. Cu toate că a ajuns să atingă nivelul de sus al societăţii, Costel Busuioc nu şi-a pierdut capul, celebritatea nu l-a făcut să-şi piardă coloana vertebrală şi a rămas acelaşi om simplu, cu bun simţ, dar cu un talent deosebit, cu un zâmbet sincer şi inocent, care nu a uitat de unde a plecat.

După cum a mărturisit chiar el la lansare, după ce a câştigat concursul, Hijos de Babel din Spania, i s-au făcut multe propuneri nu prea ortodoxe. Una dintre ele era să îşi părăsească soţia, pentru că nu dădea bine la imagine. Neacceptând propunerea a pierdut un contract de 100.000 de Euro. I s-a propus să cânte manele, pe bani grei. A refuzat-o şi pe aceasta.

Fiind un om cu frică de Dumnezeu a ales calea dreaptă, fără compromisuri. Tot el a declarat la lansare, că el ar putea să-şi câştige existenţa chiar dacă nu ar mai putea cânta şi că prietenii lui cei mai buni au rămas tot cei pe care îi cunoştea înainte de concurs.

Pe scurt, a fost o plăcere să particip la acest eveniment, plecând de acolo plăcut impresionată.

HOŢUL STRIGĂ HOŢII!!!!!!!!!!

2009-12-09T20:21:00.000+02:00

De câteva zile bune Geoană este supărat că îşi pierde jucăria. Aşa că prietenii lui adună vezi Doamne dovezi ca să-i aducă înapoi jucăria prostănacului, care încă mai crede cu tărie că el a câştigat alegerile. Au făcut contestaţie, au pus ţara în stand-by pentru interesul lor personal, nicidecum al românilor pentru care se băteau cu pumnul în piept până mai deunăzi.
Părerea mea este că la Curtea Constituţională sunt dovezile proprii de fraudă, ceea ce au fraudat ei şi nu PDL-ul. Pentru că au fraudat. I-a scăpat porumbelul chiar lui Ponta. Iată filmuleţul din care reiese asta. Vreau întâi s-o felicit pe reportera Realităţii care a fost pe fază şi l-a făcut KO pe micul Titulescu.

O altă dovadă că cei de la PSD nu sunt chiar aşa de uscaţi şi curaţi precum vor să pară este filmuleţul pe care l-am găsit aici:

Aş avea şi eu o întrebare pentru Dl. Geoană: Dvs. care v-aţi tot lăudat în campania electorală că veţi face şi veţi drege şi că veţi milita pentru locuri de muncă, pentru sănătatea poporului, pentru educaţie, ce mai pentru bunăstarea poporului român, ce aţi făcut concret pentru români în ultima vreme? Aveţi un prim ministru desemnat care aşteaptă să binevoiţi să puneţi osul la muncă să reuniţi camerele parlamentului şi să votaţi odată pro sau contra, că trece vremea şi nu in favoarea României şi românilor în numele cărora aţi tot vorbit în campanie.

Nu voi primi niciodată răspuns la această întrebare, dar mai sper că se va face dreptate şi adevăraţii hoţi care au prădat ţara vor fi adăpostiţi la răcoare, acolo unde le este locul.

PARADOX

2009-12-07T20:02:00.001+02:00

Culmea somnului: Să te culci preşedinte şi să te trezeşti prostănac.

Penibil până la capăt

2009-12-07T20:01:00.000+02:00

Geoană se pare că este incapabil să-şi accepte înfrângerea. Aseară îi dădea sfaturi pline de „înţelepciune" preşedintelui cum că ar trebui să ştie să piardă. Le citez de pe realitatea.net:

«Mircea Geoană crede că Traian Băsescu nu ştie să piardă: "îl înţeleg omeneşte, dar din punct de vedere al omului de stat, trebuie să accepte această înfrângere, voi avea o relaţie de politeţe cu Traian Băsescu ca şi cu un fost şef de stat".

"Eu îl înţeleg pe Traian Băsescu, poate că staff-ul de campanie i-a dat cifre care sunt mai optimiste din teritoriu, mă refer la numărul de voturi. Avem suficient de multă experienţă să ştim când câştigăm şi când pierdem. Acuma câştigăm", a adăugat Mircea Geoană.

Şi Crin Antonescu spune că nu crede ca Traian Băsescu a câştigat alegerile. "Îl cred pe Mircea Geoană", spune liderul PNL. "Vom număra voturile, eu mi-am asumat o poziţie foarte riscantă în politica românească. PNL e construit în jurul unor simboluri unor atitudini, mi-am asumat un risc mergând cu PSD-ul, sunt conştient".

Cu alte cuvinte dă sfaturi pe care el nu este capabil să le pună în practică. La fraudele din curtea lor nu face referire. Numai faptul că Voiculescu a încălcat legea şi a băgat pe post lătrători la adresa lui Băsescu mi se pare destul de grav.

La numărarea voturilor se pare că într-adevăr Geoană a avut mai multe în România. Dar atunci mă întreb cum putea să fraudeze PDL-ul?

Maine, finala cea mare

2009-12-05T09:24:00.000+02:00

Iată că încet, încet s-a apropiat şi ziua marei finale: Băsescu-Geoană. Fie ca cel mai bun să câştige. Adică Băsescu. El a fost şi este singurul care a avut curaj să lupte împotriva sistemului, sistem de care se declara învins Constantinescu.

A fost o campanie murdară, în care Geoană şi ai lui au ales loviturile sub centură, filme trucate, cărţi inventate. Şi asta pentru că nu au fost în stare să-i găsească alte pete, pete de care comuniştii sunt plini.

Au fost în stare chiar să-l „arunce" pe Hayssam în tabăra lui Băsescu, Hayssam care se plimba cu Iliescu în avion şi stătea cu el la masă.

Au fost în stare să trucheze un film în care Băsescu lovea un copil, lovitură care s-a dovedit până la urmă că a fost o uşoară atingere. Şi asta şi-au adus-o aminte Patriciu şi otrava de Lavinia Şandru ca prin farmec, după 5 ani de zile. Curat-murdar. Totuşi nimeni dintre aceştia nu a scos o vorbă despre învinuirea care i s-a adus lui Johannis cu privire la intermedierea adopţiei celor 3 copii de către o familie din Canada, copii de care nu se mai ştie nimic, o bunică din România, rămânînd cu o mare durere în suflet pentru că are undeva nişte nepoţi (dacă mai sunt), de la care nu a primit niciodată nici o veste.

Au fost în stare să inventeze o carte a unui aşa numit American Committee Against Corruption. Măi să fie! Americanii ăştia au început lupta împotriva corupţiei tocmai cu Băsescu. Luptă care se pare că s-a şi terminat pentru că pe site-ul acesui comitet au aparut doar vreo 3 sau 4 articole, toate la adresa lui Băsescu, ultima postare fiind pe 19 noiembrie. De atunci, probabil că s-a rezolvat cu corupţia mondială. Oare de frica comitetului?

Am auzit ceva şi despre un presupus viol al lui Băsescu, dar nu am mai luat şi asta în seamă, nivelul comuniştilor ajungând mult prea jos.

Faptul că toţi nenorociţii s-au coalizat împotriva preşedintelui îmi spune foarte multe. Îmi spune că Băsescu a ales să fie corect şi a ales calea dreaptă, de a nu-i acoperi pe cei cu dosare grele, care au procese care se tot amână pe vicii de procedură, aceştia nefiind în stare să îşi dovedească nevinovăţia nici după ani de zile.

Băsescu a reuşit să dovedească faptul că Geoană este doar o marionetă, ca şi Crin Antonescu de altfel, care se prezintă la raport, imediat ce sună telefonul. Nu conta nici măcar că era chemat în toiul nopţii. Dacă e poruncă... te prezinţi când te cheamă stăpânul.

Mă întreb câţi din cei păcăliţi de Vântu cu sistemul FNI îl vor vota pe Geoană.

În concluzie, îl votez pe Băsescu cu inima deschisă şi îmi doresc din tot sufletul să căştige alegerile. DOAMNE AJUTĂ!

ROMÂNIA - LA MULŢI ANI!

2009-12-01T19:36:00.001+02:00

Azi a fost ziua naţională a României. S-au împlinit 91 de ani de la MAREA UNIRE DE LA ALBA IULIA. Unirea Transilvaniei cu România. 1 Decembrie a devenit ziua României după revoluţia din decembrie 1989.

Îi urez României şi românilor să aibă parte de tot ce e mai bun, să nu mai fie furaţi, să nu mai fie vânduţi, să nu mai fie minţiţi, să-i fie recunoscute valorile autentice.

Şi pentru că am avut zi liberă, bineînţeles am plecat către Arcul de Triumf să asist la defiliare. Din păcate a fost o zi ceţoasă, dimineaţa începând cu un cer roşiatic care mi-a atras atenţia.

Gaudeamus 2009 - deja istorie

2009-12-01T18:35:00.000+02:00

Mereu mi-au plăcut târgurile de carte. Am experimentat calitatea de vizitator, iar acum şi pe cea de expozant. Mult mai interesant. Aici am avut ocazia să văd oameni pe care de obicei îi văd numai la televizor. Şi nu numai. Mi-am revăzut foşti colegi, pe care nu-i mai văzusem de ceva vreme. În concluzie lume multă şi bună. La lume bună aş menţiona pe Manuela Hărăbor, Anca Sigartău, Liiceanu, Cleopatra Stratan cu tatăl ei, Boc, Tudor Octavian etc. La lume multă pe Geoană.

Anul acesta a fost o ediţie de criză. S-a resimţit şi la încasări, mai ales că profesorii nu au mai beneficiat de acea sută de euro, de care beneficiaseră anul trecut. Reduceri au fost slavă Domnului mai la toate editurile. Cea care mi-a atras atenţia a fost cea de la editura Corint, unde reducerile au ajuns şi până la 70%. In rest pe lîngă cărţie noi apărute şi care aveau preţuri întregi, am găsit şi cărţi cu preţuri de 3 lei, 5 lei şi 10 lei. Şi nu erau cărţi de lepădat.

Lansări de carte foarte multe. Cele mai populare au fost bineînţeles ale divelor Mihaela Rădulescu şi Andreea Marin. De la prima dintre ele am reuşit chiar să obţin un autograf, după o lungă aşteptare la coadă. Se pare că Poliromul, care a editat cartea pe nume NIŞTE RĂSPUNSURI, a vândut în acea zi cca 2000 de exemplare. Tritonicul care a editat cartea Andreei Marin nu se poate lăuda cu un asemenea succes. Au fost vândute aproximativ 200 de exemplare. Cel puţin aşa am citit pe un site. Nu mai ţin minte care. Ce-i drept cartea zânei costă 85 de lei (65 la reducere). Cu o seară înainte îşi lansase cartea şi Iuliana Marciuc.

Per total a fost o ediţie interesantă. Cei care au ratat-o au ce regreta.

CE ESTE MAI GRAV? UN COPIL ÎMPINS SAU MAI MULŢI COPII VÂNDUŢI?

2009-11-27T08:43:00.000+02:00

Toată suflarea „jurnalistică" îl acuză pe Băsescu pentru că a lovit un copil. Lovitură care de fapt o împingere. Nimeni din cei care au dat filmul cu Băsescu, dar nimeni nu dă filmele care îl acuză pe Johannis - premierul ales de PSD+PNL - din care reiese că acesta a fost parte a unei adopţii nu prea curate.

Revin cu întrebarea: CE ESTE MAI GRAV? UN COPIL ÎMPINS SAU MAI MULŢI COPII VÂNDUŢI?

Priviţi filmele aici şi trageţi singuri concluziile:

CINE ESTE MAI DISPERAT?

2009-11-27T07:39:00.000+02:00

În ultimele zile mogulii au ieşit la suprafaţă. Şi nu oricum. Au ieşit cu vorbe grele şi cu filme „fabricate" la adresa preşedintelui, speriaţi fiind probabil de reacţia oamenilor care au spus că nu vor vota niciodată cu comuniştii, fiind dezamăgiţi chiar de Antonescu şi alianţa PSD-PNL. Tot ei (mogulii) declară că Băsescu ar fi disperat pentru că pierde alegerile.

Ieri toate posturile mogulilor au dat un filmuleţ tare din care reieşea că Băsescu ar fi lovit un copil in campania electorală din 2004. Sunt ciudate multe aspecte ale situaţiei. Una ar fi aceea că în momentul „impactului" lumina de pe faţa copilului devine albastră, iar la viteza pe care a avut-o braţul în acel moment, băiatul ar fi trebuit să înceapă să bocească şi nicidecum să râdă. Nici măcar oamenii din jur nu reacţionează. La o asemenea faptă sigur l-ar fi apostrofat pe Băsescu. Ar mai fi un aspect, moral de data aceasta. Al lui Patriciu. De ce a tăcut cinci ani de zile şi a dat abia acum această informaţie?

Aici găsiţi un interviu al tânărului (copilul de atunci) în care acesta afirmă că a fost împins şi nu lovit şi că situaţia nu l-a marcat de niciun fel: «“Este o chestiune din trecut care nu m-a afectat nici atunci, nici acum”, a mentionat adolescentul in discutia cu jurnalistul. Aflat acum in Italia, victima presedintelui povesteste ca, in 2004 avea 10 ani, iar Traian Basescu il luase pe scena de campanie, langa el. “Am vrut sa spun ceva legat de Ion Iliescu si Adrian Nastase si, probabil, de emotii am spus ca Iliescu si Basescu nu sunt buni sau ceva de genul acesta, apoi domnul presedinte (Traian Basescu – n.r.) m-a dat jos de pe scena. S-a enervat ca spusesem o prostie si, cand m-am dus langa dansul, vroiam sa-mi cer scuze dar m-a impins. Chiar am ras, nu a fost ceva care m-a marcat”, a explicat copilul.»

Faimoasa alianţă simte că pierde teren şi a ales să joace murdar. DECI CINE ESTE MAI DISPERAT?

Aş avea şi o altă întrebare: La a câta amânare este procesul lui Patriciu? Nu poate dovedi că este nevinovat şi a ales să-şi tot amâne procesele?

ROMANI FIŢI DEŞTEPŢI ŞI NU DAŢI CREZARE ACESTEI MANEVRE POLITICE MURDARE!

DOMNULE ANTONESCU!

2009-11-24T07:38:00.000+02:00

Ceea ce urmează mai jos este un comentariu pe care i l-am transmis dlui Antonescu pe blogul lui, comentariu care sigur nu va apărea.

Domnule Antonescu! Îl tot acuzaţi pe Basescu că minte. Dvs. ce faceti? Pactizaţi cu duşmanii care i-au terminat pe adevaraţii liberali după cel de-al doilea război mondial? Liberali care aveau un sistem de valori pentru care luptau, dar care ptr dvs se pare că nu înseamnă nimic. După ceea ce citesc în ziare se pare că de fapt nu dvs sunteţi preşedintele partidului ci Dl Patriciu care trage sforile. Concludent este articolul lui Ioan T. Morar de pe blogul lui de ieri, articol împănat cu fotografii in care apar Nastase şi Roşca Stănescu tocmai în faţa „fundaţiei" lui Patriciu. Ce coincidenţă. Şi ca dvs sa păreţi uscat şi curat vă trimiteţi soţia acasă la şef pentru a primi indicaţii. Dovadă stau fotografiile din ziarul Ziarul, care o arată ieşind cu zâmbetul pe buze de acolo. Nu ştiu cum aţi reuşit să prostiţi atâţia oameni care v-au votat, electorat cu care acum vă lăudaţi, dar care pare că acum s-a trezit şi se declară dezamăgiţi. Dovadă articolele de pe blogurile lor în care declară clar, că mai bine oricine altcineva decât comuniştii. Ar fi mai fair din partea dvs. să vă declaraţi imparţial şi că vă lăsaţi electoratul să decidă pentru cine votează.

Şi încă ceva. Mi-a rămas în minte o secvenţă de pe Realitatea in care dvs afirmaţi că „va fi o campanie în care va fi greu să nu minţi". Deci cât adevăr şi câtă minciună a fost în campania dvs? Sunt conştientă că acest comentariu nu va apărea fiind declarat spam, iar un răspuns nici atât nu mă aştept să primesc. Nu pot să închei decât cu un hotărât RUŞINE!

Impresii dupa primul tur

2009-11-23T20:52:00.000+02:00

Iată că se termină şi primul tur. Rezultatele se ştiu deja. Băsescu a câştigat prima bătălie. Nu cu o diferenţă confortabilă, dar a câştigat.

O surpriză plăcută pentru mine a fost, trebuie să recunosc Crin Antonescu şi chiar mi-a părut rău că nu a intrat în turul doi în locul lui Geoană. Exista astfel o şansă ca România să nu ajungă iar pe mâna unor comunişti ca Iliescu, Hrebenciuc, Năstase şi Vanghelie. Cel puţin teoretic.

Am urmărit confruntarea celor trei candidaţi de vineri seara de la Realitatea şi mi-a rămas perfect în memorie o declaraţie de-a lui Antonescu care zicea clar şi răspicat că în cazul turului doi nu-l va vota pe Geoană numai ca să nu iasă Băsescu preşedinte. Că nu-l iubeşte pe Băsescu am înţeles. E directivă de sus de la Patriciu. Dar să te asociezi cu comuniştii mi se pare prea de tot. Aceiaşi comunişti care i-au întemniţat şi probabil i-au şi omorât pe adevăraţii liberali atunci când s-a instaurat dictatura comunistă. Dar se pare că acest lucru este minor pentru liderul liberal de azi. Nu pot să nu întreb unde este bunul simţ în numele căruia Antonescu a candidat?

Dar sunt convină că de fapt acest Crin Antonescu este asemenea lui Geonă o marionetă care joacă aşa după cum îi cântă Patriciu. De ce spun asta? Priviţi aici şi aici. Dacă este un om corect şi cinstit aşa cum se pretinde, mai bine ar declara că este imparţial şi ar lăsa la latitudinea alegătorilor lui să voteze cu cine consideră ei de cuviinţă. Vom vedea cum decurg treburile in continuare.

Altă mârşăvie a lui Roşca Stănescu

2009-11-14T08:03:00.000+02:00

Sorin Roşca Stănescu pare că nu mai are alt ţel în viaţă, decât să-l dea jos pe Băsescu. Are el motivele lui. Din păcate, pentru că alte arme nu are, a ales să joace murdar, să lovească josnic pe la spate. Se pare că cineva l-a cam „făcut" cu armele proprii şi nu prea i-a convenit. Mă refer la scandalul Macovei, Chireac, Roşca Stănescu, scandal din care iese cam şifonat şi cu o credibilitate de jurnalist mult diminuată.

Vrând să văd cum îşi justifică mârşăvia, am intrat pe blogul lui şi ce să vezi? Vaşnicul jurnalist a mai scornit ceva. O aşa zisă carte scoasă de American Committee Against Corruption numită Basescu: The Shame of Romania.

Cu ajutorul lui Google, am purces la căutări pe net, să văd ce hram poartă comitetul ăsta şi mare lucru nu am găsit, ceea ce îmi întăreşte convingerea că e o altă invenţie a unui Roşca Stănescu disperat.

Astfel, am găsit un site, de fapt un blog găzduit de wordpress, care are postate 2 articole mari şi late, ambele fac referire la cartea de care spuneam mai sus. Se face o aşa zisă descriere a cărţii respective. Eu, lucrând în domeniul editurilor şi vânzării de carte şi ştiind procedurile de promovare a unei cărţi, m-a frapat faptul că nu este dată nici o poză a copertei cărţii, nu tu număr de pagini, nu editură, nu preţ, nimic. Doar atât: cine o vrea să scrie la o adresă de mail.

La o aşa denumire pompoasă de comitet mă aşteptam ca blogul să fie o chestie stufoasă, că vorba aia corupţie este peste tot în lume, dar na, se pare că acest comitet american a ales ca prim subiect tocmai pe Băsescu. Curat murdar.

Ce am mai găsit este un articol postat aici, articol semnat Laura Cernahoschi, care confirmă bănuielile mele, că este o altă manevră murdară a jurnalistului.

Punând toate lucrurile cap la cap, stau şi eu şi mă întreb, de ce atâta disperare, ce mize sunt la mijloc, ce interese îi mână pe aceşti oameni să sară la gâtul lui Băsescu? Şi având în vedere că Sorin Roşca Stănescu este un bun prieten cu Patriciu de gâtul căruia atârnă un proces cu acuzaţii grave: iniţierea unui grup de crimă organizată, spălare de bani în formă agravantă, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, înşelăciune, delapidare, divulgare de informaţii cu caracter secret, am o vagă bănuială.

Şi apropo de proces, de aici am aflat că ieri a avut Patriciu audiere. N-am auzit nici o ştire în sensul ăstă, cum au decurs audierile. Probabil că s-a amânat din nou. Vicii de procedură ca de obicei.

Johannis cel „curat"

2009-11-12T21:58:00.000+02:00

Azi mi-a picat in mână un ziar destul de interesant. Mă refer la ziarul ZIARUL. Am început să-l răsfoiesc şi printre destule articole interesante am găsit unul care mi-a atras atenţia. Se numeşte „Petele" lui Klaus Johannis, care ne arată că cel ales de coaliţia de conjunctură, nu este chiar atât de curat pe cât vrea să pară. Redau articolul mai jos, exact aşa cum apare în ziar:

„Coaliţia de la Grivco“ a prezentat românilor un posibil premier „curat şi plăcut uscat“. Problemele pe care le are Klaus Johannis şi pe care le-a creat unor cetăţeni ai Sibiului sunt însă de natură să îngrijoreze, crudele realităţi locale, ascunse de presă, riscând să se transforme în unele naţionale.

Când Klaus Johannis a ieşit la rampă fiind propulsat în postura de posibil premier de către „coaliţia de la Grivco“, primarul Sibiului a fost prezentat ca un om fără pete, soluţia perfectă pentru postul de premier. Ni s-a adus ca argument procentul cu care a câştigat alegerile locale. Mai sunt însă şi alţi primari, în Bucureşti şi în ţară, care au câştigat cu peste 70% din primul tur.

Mai tare ca Năstase în case

Chiar din primele zile ale plimbării lui Klaus Johannis pe la televiziuni, au început să apară informaţii potrivit cărora primarul are probleme grave cu justiţia. Dosare, anchete, DNA, Parchetul General. Dintr-o dată, cel „curat şi plăcut uscat“ nu mai era la fel. Aflăm, cu stupoare, că marele primar are şi o uriaşă avere. Adică, mai exact, 6 case. Când a auzit, Adrian Năstase a murit de ciudă. „Patru case“ a devenit junior, în comparaţie cu performanţele lui Klaus. Mai ales că ele au fost achiziţonate dintr-un „amărât salariu“ de primar. Nici nu vrem să ne gândim ce anchete ar fi făcut băieţii lui Ceauşescu cu Johannis ca să justifice bănuţii. Acum însă totul este posibil. Nevasta, soacra, mătuşa, Tamara bineînţeles, sunt camuflări ideale.

Cu soţia şi soacra în anchetă

Una dintre anchetele DNA se referă chiar la modul de dobândire a două dintre aceste imobile, Johannis fiind acuzat că a revendicat cu acte false casele. Potrivit unor documente oficiale, evidenţiate de ancheta procurorilor, imobilele revendicate şi câştigate de familia Johannis ca urmare a unei decizii civile, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în 1999, sunt amplasate în Sibiu, pe str. Nicolae Bălcescu nr. 29, respectiv General Magheru nr. 35. Fiecare dintre imobile are o valoare de piaţă ridicată, ţinând cont că includ mai multe apartamente şi spaţii comerciale. Imobilele în cauză, preluate de statul român prin naţionalizare, au aparţinut soţilor Maria şi Eliseu Ghenea, ambii decedaţi, în 1962, respectiv în 1969. În baza Legii 112/1995, cei care locuiau în respectivele imobile au cumpărat de la statul român apartamentele şi spaţiile comerciale. Surprinzător, în 1999, soţia primarului Johannis apare în scenă, cerându-le noilor proprietari să-şi părăsească locuinţele, pe motiv că ea e proprietar!!! Klaus Johannis, Carmen Johannis, soţia sa, şi Georgeta Lazurc, soacra sa, sunt „cercetaţi“ de ani buni de către magistraţii sibieni sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la fals intelectual, uz de fals şi mărturie mincinoasă. Motivul: folosindu-se de acte false, persoanele respective au dobândit dreptul de proprietate asupra a două imobile situate în centrul Sibiului, printre care şi clădirea în care se află cel mai mare cinematograf din oraş, închiriat apoi de către primar, pe zeci de mii de euro lunar, Băncii Raiffeisen.

„Filiera sibiană“

Şi uite aşa vedem că Johannis ar trebui judecat nu numai după ce a făcut pentru locuitorii Sibiului – suntem convinşi că a făcut câte ceva de i-a câştigat pe oameni –, ci şi după ce a făcut pentru sine, în detrimentul altor sibieni. Cercetată mai atent, şi activitatea primarului pare să aibă fisuri. Asta pentru că mai mulţi sibieni s-au plâns, pe diverse bloguri că, din 2000, Johannis a interzis Serviciului juridic din primărie şi reprezentanţilor Urbana SA (societate de administrare fond locativ) să apere statul român în dosarele din instanţă privind retrocedările, deşi era o prevedere a Guvernului în acest sens. Se vorbeşte de naşterea unui adevărat cartel Primărie - firma de avocatură Suciu – firma de notar Buşcă - firma de executor judecătorec Tatu. Avocatul Dorin Suciu se află şi el alături de Ion Bastea – moştenitor prezumat, şi Romul Mărginean – martor în dosarul privind retrocedările.

Apropiat de PSD şi PNL

Johannis nu a avut probleme politice, asta pentru că a ştiut să se orienteze. În perioada 2000-2004, era cunoscut ca un apropiat al PSD-ului, care i-a susţinut toate proiectele. Cum vremurile s-au schimbat, Klaus a trecut şi prin „grădina“ liberalilor, având relaţii cu fostul premier Tăriceanu şi cu Adrian Iorgulescu. Tocmai această relaţie specială l-a determinat să suplimenteze cu încă trei milioane de euro lucrările firmelor Strabag-Serach-Corporation. În perioada 2006-2007, Ministerul Culturii a pompat sume mari pentru reabilitarea clădirilor în programul Sibiu - Capitală europeană. Cheltuielile s-au făcut pe proceduri îndoielnice, contestaţiile nefiind luate în calcul din cauza „necesităţii urgentării lucrărilor“.

HALAL JURNALIŞTI!

2009-11-10T22:58:00.000+02:00

Am ajuns din întâmplare azi pe un blog unde am găsit două filmuleţe în care se aud vocile lui Sorin Roşca Stănescu, Bogdan Chireac şi încă a unui personaj care se pare că este şeful ANI Cătălin Macovei. În acest material primii doi, jurnalişti celebrii, care pretind că au coloană vertebrală, au recurs la un şantaj care în nici un fel nu le fac cinste. Dimpotrivă, arată cât sunt de josnici, deşi pozează în oameni cinstiţi.

Blogul respectiv la care fac referire face referire la Ziarul Curentul ca fiind sursă a articolului. Aşa că am intrat şi eu pe ziarul respectiv şi redau întocmai articolul respectiv precum şi înregistrările găsite tot acolo. Deci:

Sursa: Ziarul Curentul

Scris de Dana Iliescu

Agenţia Naţională de Integritate, instituţie europeană a statului romån, se află sub atacul cu miză electorală al Coaliţiei Kaz-GRIVCO-FNI, efectuat prin două instrumente de presiune din ogrăzile lui Alexandru Sassu, Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu. Mai mult, însuşi şeful ANI, Cătălin Macovei, a fost supus unui şantaj de presă executat prin intermediul a doi cunoscuţi foşti ziarişti transformaţi în traficanţi de informaţii şi agenţi de influenţă. Este vorba de două „etaloane“ de deontologie, fmari formatori de opinie ai televiziunii publice naţionale, TVR, ai postului Realitatea TV şi ai Antenelor 1, 2 şi 3: Bogdan Chirieac, fost redactor-şef al ziarului „Gåndul“, şi Sorin Roşca Stănescu, fost director general al defunctului ziar „Ziua“.

O înregistrare ambientală parvenită ieri redacţiei ziarului „Curentul“ dovedeşte că şeful SRI, George Maior, a avut dreptate: există scurgeri şi sustrageri din arhiva secretă a Ministerului de Interne, respectiv Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, prescurtată DGIPI, fosta „Doi şi-un sfert“, de la UM 0215, ulterior 0962, cunoscută mai ales în urma scandalagiului Vanghelie. Înregistrarea secretă, datånd din 25 septembrie, din care punem la dispoziţie o mare parte - în interesul opiniei publice şi al autorităţilor responsabile - în format audio original şi în transcriere, demonstrează nivelul de disperare şi josnicie la care se complac executanţii mogulilor de presă cu interese politice.

Vezi: AUDIO/VIDEO. INREGISTRAREA DGIPI a santajului lui Bogdan Chirieac si Rosca Stanescu la seful ANI, Catalin Macovei, cu tinta Basescu. YOUTUBE - UPDATE

Ţinta încercării de şantaj la adresa şefului ANI o constituie decredibilizarea în prag de alegeri a miniştrilor PD-L Vasile Blaga - în mod special -, Adriean Videanu şi Radu Berceanu, care, potrivit „Naşulu“ Sorin Roşca Stănescu, „trebuie strânşi de coaie“. Însă, cel căruia vrea „să-i facă rău“, potrivit propriilor declaraţii ale lui SRS, este, mai ales, „şeful lor“, cel „care distruge un sistem“. Omul care trebuie anihilat este Traian Băsescu şi sistemul care trebuie apărat este cel mafiot.

Presărată de picanterii despre amante, discuţia celor trei, cu Macovei prins între Chirieac şi Roşca, se desfăşoară pe malul lacului Snagov, în apropierea casei „Naşului“, la restaurantul „El Capitan“, unde şeful ANI este dus de realizatorul TVR. Locul este faimos în istoria recentă a României şi pentru că tot aici s-ar fi decis ca Tăriceanu să nu-şi dea demisia, cât şi ca preşedintele Băsescu să fie dărâmat prin Referendumul pierdut apoi de Coaliţia 322.

Mijloacele celor doi şantajişti: un pretins împrumut nedeclarat de 100.000 de euro de la un cămătar. Documentele secrete din arhiva ANI pe care le solicită intermediarii Coaliţiei anti-Băsescu, sub ameninţare, sunt conturile celor trei miniştri numiţi mai sus, şi mai ales cel al ministrului de Interne, Vasile Blaga. Pe parcursul tentativei nereuşite de şantaj, atât Sorin Roşca Stănescu, cât şi Bogdan Chirieac sugerează că nu pot fi prinşi dacă menţin totul în secret. Chirieac garantează pentru Roşca şi Roşca garantează pentru Chirieac. Cei doi au de altfel o bogată experienţă similară. Pe vremea regimului comunist, Roşca a fost informator al Securităţii sub numele de cod Deleanu şi H15, iar Bogdan Chirieac, deşi a fost cercetat de CNSAS pentru mai multe note olografe întocmite pe când era ghid BTT, a fost făcut scăpat de Colegiul instituţiei compromise, aceeaşi care îi dăduse lui Roşca Stănescu verdict de necolaborare cu poliţia politică, în ciuda evidenţelor. Ulterior, ambii pseudo-ziarişti s-au folosit de presă doar pentru a obţine enorme câştiguri, devenind milionari pe spezele relaţiilor clientelare cu politicieni, membri corupţi ai serviciilor secrete şi mafioţi de duzină ajunşi acum capii Coaliţiei anti-Băsescu. Poate de aceea, unul dintre cei doi ori şi-a oferit serviciile, ori era urmărit de DGIPI şi astfel înregistrarea s-a scurs din arhiva secretă a Ministerului de Interne. Când averile celor doi „simpli ziarişti“ ajung să fie estimate între 10 şi 50 de milioane de euro pe baza unui sistem mafiot este normal să te sperii că vine Băsescu şi îl distruge.

Bogdan Chirieac (BC): Sfatul meu e să fii cât mai oficial.

Cătălin Macovei, şeful ANI (CM): Da, da, da.

BC: Să-ţi exprimi nemulţumirea, că au fost nişte articole nedrepte, dar tu respecţi presa şi de asta nici n-ai dat în judecată.

CM: Exact, şi de aia am şi acceptat să ne vedem.

Se aude Sorin Roşca Stănescu (SRS) pe fundal intrând, vorbind la telefon.

SRS: Deci cum i-am spus şi lui Bogdan eu nu am nicio simpatie pentru tine...

CM: Mă bucur să aud. Mie-mi plac discuţiile astea bărbăteşti.

SRS: N-am nicio antipatie personală.

CM: Sunt convins şi de asta, vă cred.

SRS: Să dea Dumnezeu să aibă Bogdan dreptate şi-ntr-o bună zi să am o simpatie. Pot să-ţi spun de ce nu azi. Pentru că ştiu că ai mers de la unul la altul încercând să-ţi păstrezi, să-ţi consolidezi poziţia.

CM: De la unul la altul, în ce sens?

SRS: Ăştia pe care-i controlezi i-ai mai iertat, i-ai mai nu ştiu ce. Ai făcut un fel de negustorie cu această instituţie publică în detrimentul...

CM: Nu, ăsta ar fi un lucru foarte grav. Haideţi să discutăm. Mie-mi place că discutăm bărbăteşte că de-aia am şi venit. Să ne vedem. Nu, negustorie nu am făcut, că dacă făceam negustorie să ştiţi că nu ajungeam să dau cu subsemnatul cât am dat. Că nu mă apăra nimeni, să ştiţi. Mâine, ăştia cu care ziceţi că am făcut eu comerţ, negustorie mă scuipă ca pe o măsea stricată.

SRS: Ştii cum să te aperi singur. Cum ai încercat să blochezi raportul Curţii de Conturi că ai găsit doi consilieri că sunt incompatibili.

CM: Vreţi să vă spun adevărul? Deci acolo-s mai mulţi incompatibili. Sunt vreo 7. Discutăm deschis, da? Vreau să vă spun că eu puteam să le fac rău. Nici în momentul de faţă nu are nimeni de la Curtea de Conturi dosar şi cu toate astea.

SRS: Şi ce dacă sunt incompatibili? Nu despre asta vorbim.

CM: Păi staţi puţin, lăsaţi-mă să vă spun. Pentru că nu am vrut să se spună că-i o răzbunare. Pentru că ei au constatat nişte rahaturi până la urmă acolo. Că eu n-am furat, spre deosebire de alţii, şi puteam să le fac dosar, că una e să le zici pe gură că eşti incompatibil cu... Doamne iartă-mă! Ei, eu întâi rezolv această problemă pe cale legală, că am văzut că şi dvs. vă place justiţia. Vă rezolv în justiţie şi după aia ne ocupăm. Pentru că mie nu-mi place să fac răzbunări pentru că e foarte simplu. Le faci dosar şi te duci: ia, hai prietene să negociem. Asta ca să vă răspund la subiectul cu Curtea de Conturi.

SRS: Deci pot să public raportul Curţii de Conturi? Chiar dacă ei n-au dat drumul oficial?

CM: Puteţi să-l publicaţi bineînţeles. Dar eu...

SRS: Eu nu ştiu cât de prieten eşti tu cu el. (n.r. cu BC)

CM: Asta să v-o spună Bogdan, că eu nu-mi permit să...

SRS: Nu, dar e vorba de o chestie foarte gravă. Dacă poate, s-o vadă şi el sau nu. E vorba de tine, nu de altcineva.

CM: Să vă răspundă Bogdan.

Roşca ameninţă cu „nişte acte“

SRS: Am nişte acte. Voi vă hotărâţi dacă uită discuţia. Poţi s-o uiţi?

CM: Eu zic că nu, n-o uita. Nu mizaţi pe asta că nu ştiu.

BC: Deci pot să uit dacă am venit cu el la tine.

SRS: Păi ştii că ai luat 100.000 de la un domn?

CM: Nu, arătaţi-mi hârtia!

SRS: Nu ştiu... (scoate documentul)

CM: Nu, domnu’ ăsta a luat împrumut.

SRS: E semnătura ta?

CM: Da!

SRS: Şi ce scrie aici?

CM: „În prezenţa martorului“. „Contractul a fost încheiat în prezenţa martorului Macovei“. Da, aşa e, şi e valabil şi în ziua de azi că ăla n-a dat banii. Adevărat tot ce scrie de la un cap la altul şi adevărat că-i semnătura mea. Dar n-am luat eu, din păcate. Acum îmi pare rău, fie vorba între noi, că n-am luat nimic de acolo.

SRS: Păi da. Acum informaţia care-o am e că aţi împărţit banii: tu, martorul, cu ăsta care a luat.

CM: Domnul Roşca, ar fi fost bine. Mă credeţi, acum asta n-am cum să dovedesc, dar n-am luat nici măcar un cent şi n-am făcut rău.

SRS: Şi dacă n-ai făcut chestia asta, atunci de ce i-ai dat avocatului cu pixul, semnătura?

CM: Că s-a încheiat în prezenţa mea.

SRS: Nu asta, ce n-am adus...

CM: La ce vă referiţi?

SRS: Că te-ai angajat că-i dai banii înapoi tu şi te-ai pârât singur; ai dat o declaraţie olografă în faţa acestui avocat.

CM: Nu, asta aicia nu.

SRS: Nu?

CM: Nu. Arătaţi-mi declaraţia! Ce Dumnezeu! Deci dacă am recunoscut că astea-s? Cum să-i dau? Am înnebunit în somn? Când să-i dau? Eu ştiu că avocatul ar vrea să ia banii de la mine acuma. Dar dacă luam eu banii? Să ştiţi că eu nu am o problemă cu datoriile. Eu când iau un ban îl dau până la ultimul înapoi.

BC: Dar domnul ăla cine-i?

CM: Domnul ăla era un cămătar.

De la acte la amante

BC: Nu e de la amantă?

CM: Nu-i de la amantă, nu, dar totul este absolut real. N-are rost să...

BC: Nu, că-mi dau şi eu seama. Ştii bine că avem şi noi de astea...

CM: Nu!

SRS: Dom’le, cu amantele întotdeauna trebuie să ţii seama.

CM: Nevastă-mea nu divorţează de mine.

BC: Şi dacă n-ai grijă de amantă, odată te varsă!

SRS: Dom’le, Patriciu a cumpărat acu câtva timp o colecţie extraordinară la o sumă infimă, de la un nenorocit de baron din Franţa care era în proces de divorţ, ştii? Nu se înţelegeau la preţ cu nevasta şi l-a reclamat la fisc şi au venit ăia să-i ia gâtul, că a trişat... Şi el la fisc, cu câteva sute de mii, acu’ nu ştiu câţi ani, că nu mai avea bani, că era criză...

CM: Asta-n România?

SRS: Nu, în Franţa! Şi le-a luat pe nimic. Era în pragul sinuciderii. S-a dus Dinu şi a luat pe nimic şi ăla îi pupa şi mâinile.

BC: Deci asta e.

CM: Oricum maestrul şi Cancan-ul au făcut un lucru bun din toată... mie-mi place să văd partea plină a paharului. Sunt cel mai fidel, nu mă mai prindeţi cu gagici şi cu...

SRS: Asta nu e bine.

CM: Asta mi-a zis şi el, că e cea mai mare greşeală, înspre bătrâneţe.

Ţintele lui SRS: Blaga, Videanu, Berceanu şi „şeful lor“

SRS: Începusem o discuţie şi a rămas aşa, în coadă de peşte, cu Videanu!

CM: Aşa e.

SRS: N-am amestecat la vremea aceea şi numele de Blaga.

CM: Da.

SRS: La data aceea. Pentru ca „poporul“ să afle adevărul, pentru a se face puţină dreptate, m-ar interesa unde v-aţi dus cu investigaţiile. Până unde au ajuns aceste investigaţii.

CM: Păi la Blaga s-a terminat. Asta ştiţi!

SRS: Nu ştiu! Şi l-aţi găsit curat?

CM: Păi am dat-o public asta. Ce-am terminat. Blaga a justificat tot.

SRS: Nu i-aţi găsit conturile de afară?

CM: Suntem în procedură... Lui Blaga?

SRS: Da.

CM: Sincer, nu le-am căutat.

SRS: Urât.

CM: Urât, dar nu am ştiut.

SRS: Dar ceilalţi doi?

CM: La ceilalţi doi sunt procedurile în curs. Durează. Ştiţi cum v-am zis şi la televiziune. Elveţia nu mai e ce-a fost. Elveţia dă tot acuma, dar e o procedură mai complicată.

SRS: Păi şi dacă le dă după alegeri?

CM: Am înţeles. Poate dă înainte de alegeri. Aici aveţi dreptate că, dacă afli prea târziu, degeaba afli.

SRS: Ar trebui să se ştie.

CM: Am înţeles ideea. Dar ziceţi-mi cu Blaga. Are conturi în străinătate? Dar chiar habar n-am avut. În ce ţară?

SRS: Franţa!

CM: Franţa? Păi cu francezii avem o relaţie bună.

BC: Franţa e ca-n România.

CM: Păi da. Da-s pe numele lui, că dacă-s pe-a lui văru’ n-am competenţa. Pentru că în Franţa nu-i complicat, cum zice şi Bogdan. Ce mi-e Franţa, ce mi-e România. Dar dacă nu-s pe numele lui sau pe-a lui nevastă-sa, pa şi la revedere. Copiii sunt majori din câte ştiu eu.

SRS: Păi şi cât mai durează procedura asta?

CM: Dacă v-aş zice că durează o saptămână... Nu vă pot garanta cât mai durează. Nu ştiu, uite o să mă interesez şi vă transmit mâine prin Bogdan. Că eu acuma sunt ocupat să dau cu subsemnatul pe la diverse autorităţi, că tot ziceţi dvs. Că mă şantajează, că mă are Băsescu la mână cu nu ştiu ce. Şi chiar nu prea m-am mai preocupat în ultima vreme ce s-a mai întâmplat, dar mâine vă transmit prin maestru’.

SRS: Da, Bogdane?

CM: Că eu cred că nu mai e. Teoretic n-ar trebui să mai dureze mult.

SRS: Oricum, şi nişte detalii ar fi utile. Unde sunt, cum sunt, numere. Mmm?

CM: Am înţeles.

Dărnicia lui Roşca

SRS: Dacă, de pildă, tu-mi dai numerele de cont eu le trimit câte 5 Euro.

BC râde cu poftă

CM: De ce?

SRS: Ca să le verific. (n.r. - râde cu poftă. De fapt, el le trimite bani ca să vadă demnitarii că el le ştie conturile. Incomod, nu? Şi apoi „să-i poată strânge de coaie“ după cum mărturiseşte ulterior).

CM: Asta putem să facem şi noi.

SRS: Poate voi n-aveţi. Eu am. I-am strâns.

BC şi SRS râd cu poftă.

CM: Noi n-avem, e-adevărat.

BC: Naşule, pregăteşte şi tu 1000. Nu intră 5 Euro.

SRS: Ba da, intră.

CM: Cum să nu, intră şi 2 euro jumate.

SRS: Nu merită, băi.

BC: La Videanu, sub un milion nici nu se uită. Las-o-n pula mea!

SRS râde.

SRS: Au intrat mulţi acuma de la Urdăreanu (patronul UTI) la Videanu.

CM: Poftiţi?

BC: Au intrat foarte mulţi bani în vara asta de la Urdăreanu. Foarte mulţi.

CM: La Videanu?

SRS: Şi la Berceanu, şi la Videanu.

CM: Foarte interesantă treaba cu nea Punguţă, ăla.

SRS: Da.

CM: Soţia poate să fie subiectul nostru pentru că...

SRS: Dar nu, e foarte interesant. Nu ştiu dacă ai apucat să vezi, c-am postat aseară târziu, dar am avut o problemă cu serverul. Ei chiar sunt acţionari cu Sulfina Barbu.

CM: Am citit.

BC: Ce-a făcut?

CM: KVB. L-am avut şi noi, dar l-am scăpat, ăsta, cum îl chema, ăla de la Garda de Mediu.

SRS: Cum v-a scăpat că a dat declaraţii aiurea să se apere. Silvian, care-a fost ofiţer.

BC: Ştim cu toţii. Păi a fost şeful lui Băsescu!

SRS: Am enorm de multe detalii şi date. E un dosar aşa gros, că l-am postat eu seara.

CM: Cu Sulfina n-am prea priceput la sfârşit, dar îl mai iau o dată. Nu că eu citesc în fiecare zi blogul dvs. ca să văd dacă mai apar şi eu pe-acolo şi de aia...

Chirieac, trist că l-a părăsit amanta

SRS: Dacă-l cunoaştem împreună pe Bogdan, n-apari nicăieri.

CM: E, n-am ştiut asta...

SRS: Dacă tot am făcut cunoştinţă, eu sunt foarte corect.

CM: La fel şi eu.

SRS: Iar atunci, degeaba spui c-am dat tot ce-am avut. La televizor, cu aia era călare pe mine. Câştigase procesul cu tine.

CM: Păi da, l-a câştigat, dar mai e recursul.

SRS: Eu puteam să mă duc la două televiziuni - Realitatea TV şi Antena 3, n.red -, tu-ţi dai seama ce emisiuni făceam. Ce audienţă!

BC: Ce emisiune?

CM: Nu e Bogdane, n-ai pierdut nimic. Trebuie să fim cinstiţi.

BC: Sunt disperat. Iară m-a abandonat amanta... Sunt pielea pulii.

CM: Uite, pe tine nu te prinde Cancan-ul, numai pe mine mă prinde.

CB: Ce, bă, sunt demnitar?

SRS: Suntem oameni obişnuiţi. Cum zice el: cetăţean.

BC: Standard mediu suntem!

SRS râde cu poftă

BC: Standard mediu suntem, în pula mea!

SRS: Şomer, mă!

BC: Eu sunt şef de ONG, director de ONG.

CM: OK, vedem ce este, şi mâine mă văd cu maestrul (BC).

Roşca vrea să-l strângă pe Berceanu de coaie

SRS: Absolut! Sincer, preocupările mele nu sunt să fac rău unor oameni; nici lui Berceanu. Problema mea e că ăsta distruge un sistem... democratic. Am o problemă.

CM: Berceanu e un tip.

SRS: Nu Berceanu distruge, şeful lor.

CM: Da’ să ştiţi, după părerea mea, Berceanu e un tip care nu ştiu de cât răspunde acolo. El e cam independent.

SRS: El joacă. E unul dintre marii actori ai ţării, îi merge capul, are experienţă. Jos pălăria.

BC: Are coaie.

SRS: Dar cineva trebuie să i le strângă şi lui. Da’ şi decât să i le strângă pe jos când nu mai are rost, i le strâng eu între picioare.

Bogdan Chirieac râde cu poftă.

CM: Maestre, cu părere de rău, trebuie să vă zic că n-am beneficiat de niciun cent.

SRS: Deci omul n-a vrut să-mi dea ce i-ai dat tu în scris.

CM: Păi n-are.

SRS: Şi a spus că nu-mi dă, că nu vrea să te bage în puşcărie. Îţi dau cuvântul meu.

CM: Da, eu vă cred.

SRS: C-a spus că nu vrea să se-ajungă la un dosar penal.

CM: Vă cred, dar ideea este: la ce dosar penal? C-aş fi luat nişte bani?

SRS: I-ai dat nişte declaraţii. Poate că băuseşi...

CM: Nu, stau prost cu băutura.

SRS: Ai dat nişte declaraţii în care ai recunoscut nişte lucruri grave. Ca o garanţie că-i vei da banii.

CM: Nu. Vă rog să verificaţi. Nu vi se pare nefiresc? V-a dat începutul şi de ce nu v-a dat şi... Că aia era...

SRS: Probabil ca să te atenţioneze prin mine. Dar pe mine nu mă interesează cei 50.000.

CM: Dar să ştiţi că eu discut cu băiatul ăla; mai discut şi acum, deci nu...

Pentru Roşca şi Chirieac, 50.000 de euro nu mai reprezintă o sumă

SRS: Deci pe mine nu mă interesează banii în afacerea asta: ai tăi, ai lui, ai cui or fi, pe mine mă interesează...

CM: Pe mine m-ar fi interesat, că e o sumă, care pentru mine, cel puţin, e o sumă mare asta.

Bogdan Chirieac râde.

SRS: Pentru mine nu mai e (râde şi el)

CM: Sunteţi în altă ligă.

SRS: Recunosc deschis.

CM: Sunteţi în altă ligă, dar vă spun: acea hârtie nu există, sincer, că dacă discutăm atât de deschis încât n-avea rost ca să vă ascund. Nu i-am dat ăluia în scris. N-aveam cum să-i dau în scris aşa ceva.

SRS: Bun! Ajută opinia publică, te rog frumos. Niciodată nu se va şti că-i ceva de la tine. Niciodată. Deci eu niciodată nu am divulgat vreo sursă. La mine nu există aşa ceva. În definitiv, şi tu ai nevoie să-ţi faci ceva la un moment dat, să se vadă că voi munciţi acolo, şi atunci lumea ştie că nu mă am bine cu tine, nu? Aşa ştie toată lumea.

CM: Da!

SRS: Şi-atunci, perfect. Dacă eu scot ceva, am pe cineva acolo. Şi când scot ceva, nu scot împotriva activităţii voastre, mă refer la partea pozitivă a activităţii voastre, ci scot împotriva unor cetăţeni care n-au fost corecţi. Gândeşte-te că avem cel mai bun prilej şi cele mai bune condiţii de a colabora. Nimeni nu poate să bănuiască.

CM: Să ne suspecteze de prietenii.

SRS: Corect ce spun?

CM: Da!

Urmează discuţia a lui Roşca Stănescu cu Bogdan Chirieac despre o conferinţă.

Îi sună telefonul, vorbeşte.

SRS: Iar am băgat nişte nenorociri pe site...

BC: Ce?

CM: Citeşte şi-o să vezi.

SRS: Citeşte!

Vorbesc despre postările de pe blogul lui din data de 25.09. Audierile în cazul Băbeni, generalul Olaru, că merg la comisia de apărare Nica şi Diaconescu şi apoi despre o damă de consumaţie ieftină şi sigură, de 100 de euro partida.

Cătălin Macovei: A avut loc o discuţie în această formulă

TĂRICEANU - CLARVĂZĂTORUL

2009-11-09T21:29:00.000+02:00

Tocmai am citit pe site-ul realitatea.net o ştire conform căreia Tăriceanu ar fi declarat că „Preşedintele Băsescu nu trebuie lăsat să forţeze dizolvarea Parlamentului. Mesajul este transmis de fostul premier Călin Popescu Tăriceanu".

Să înţeleg de aici că dl. Tăriceanu prezice că Băsescu va fi din nou preşedinte? Interesant.

Dar şi mai interesant mi se pare că fostul premier al ţării habar nu are de prevederile constituţiei care îi permit lui Băsesecu, în cazul în care ar fi reales, să dizolve parlamentul, dacă şi al doilea guvern este respins. Sau poate că nu vrea să aibă habar.

Nici argumentul pe care l-a adus ex-premierul nu stă în picioare: "Există în democraţiile moderne acest concept de împărţire a puterii între instituţiile statului, iar preşedintele nu poate să funcţioneze într-o republică parlamentară, precum un monarh într-o monarhie absolută şi să dispună de tot ce vrea el. Deci cred că aceste lucruri trebuie făcute clar, public, către cetăţenii români şi inclusiv către preşedintele Băsescu. Noi ne-am discredita şi ne-am auto-exclude, cred, din ansamblul naţiunilor Uniunii Europene".

După părerea mea, nu dispune de tot ce vrea el. Constituţia i-o permite. Mai degrabă îi este frică domnului Tăriceanu că îşi pierde fotoliul călduţ de la parlament.

Şi tot în ştirea aceasta mai este un fragment pe care nu-l înţeleg şi mă nedumireşte: "Alegerile anticipate - dacă se vor organiza - nu vor aduce nimic nou în ceea ce înseamnă pe fond structura politică a viitorului Parlament, însă eu cred că preşedintele viitor - mergând pe ipoteza că ar fi tot Băsescu - el nu trebuie lăsat să forţeze dizolvarea Parlamentului".

Adică CINE TREBUIE SĂ NU-L LASE? Şi cum să nu-l lase, dacă este prevăzut în constituţie că are acest drept? Şi dacă anticipatele nu vor aduce nimic nou, de ce îi este frică?

REALITATEA.NET - Tăriceanu: Băsescu nu trebuie lăsat să dizolve Parlamentul

CAUT STĂPÂN

2009-11-08T07:55:00.000+02:00

Sunt o pisicuţă blândă, curată, am aproape un anişor şi caut un stăpân. M-am aciuiat pe la casa Nanei, care am văzut că iubeşte animalele, dar ea are deja trei pisicuţe şi nu mă poate adopta şi pe mine. M-a programat deja la castrare şi mi-a promis că îmi va căuta un stăpân care să mă iubească şi să aibă grijă de mine.

Dacă se hotărăşte cineva ca să adopte acest sufleţel, să lase un comentariu la acest post, să trimită un mail la adresa danielavlad@hotmail.com, sau să trimită un mesaj la id-ul dana_nana1. Din păcate nici eu nu pot să o iau pentru că am o mâţă cu o foarte mare personalitate şi de abia îi fac faţă.

El e susţinut de 65% din parlamentari?

2009-11-01T12:21:00.000+02:00

Răsfoind blogul colegului meu de facultate Dan, am găsit ceva interesant. Se pare că domnul Johannis nu are un trecut chiar aşa de curat, dacă este să dăm crezare reportajului de mai jos. Şi de ce nu i-am da crezare? Este un reportaj al unei televiziuni grele şi anume Antena 1, televiziune patronată de Voiculescu, care azi chiar îl susţine pe împricinatul nostru. În filmuleţ se aduc nişte acuzaţii extrem de grave actualului primar de Sibiu, pe vremea anchetei el fiind inspector şcolar.

Poveste sau nu poveste? Aceasta e întrebarea

2009-10-31T20:50:00.000+02:00

Azi am fost la şcoală. Şi pentru că am fost copiii cuminţi domnul profesor ne-a zis o poveste.

Povestea începe pe undeva în anul 2002, într-o pădure unde mai mare era „Bunicuţa" iar ajutorul ei nimeni altcineva decât „Bombonel". Pentru că nu prea mai avea chef de treabă în pădure, se duce Bombonel al nostru peste mări şi ţări, la un prieten de-al lui în China. Şi nu mică mirarea i-a fost personajului nostru când a ajuns acolo şi a văzut ce autostrăzi frumoase făcuse acesta în ţara lui:

- Prietene, zise Bombonel al nostru, dar ce autostrăzi multe şi frumoase ai.
- Da, zise chinezul, poporul meu a muncit mult dar suntem mândri de ceea ce am realizat. Dar dacă vrei te ajutăm şi pe tine să ai şi tu cum avem şi noi.

- Da, mi-ar plăcea şi mie, nu zic nu, dar pădurea noastră e cam săracă şi nu avem destui bani ca să construim atâtea autostrăzi ca voi.
- Nu-i nimic. Pentru că eşti prietenul meu bun te împrumut eu cu banii de care ai nevoie, nu-ţi iau dobândă la ei, mi-i dai tu înapoi aşa, cam în 30 de ani, îţi construiesc vreo 2000 de km de autostradă, şi pentru că eşti aşa de mărinimos şi mă laşi să vin în ţara ta să-ţi fac autostrăzile, îţi dau şi un comision de 5%.

Bucuros nevoie mare, se întoarce Bombonel în ţara lui şi se duse imediat la Bunicuţă să-i povestească cum a petrecut el în China şi să-i dea vestea cea mare. Stau ei amândoi la sfat, şi se gândiră, şi se sfătuiră.

Iată că veni vremea ca prietenul chinez să-i întoarcă vizita lui Bombonel şi să-l întrebe ce-a hotărât şi să bată palma. Bombonel, mai sfios din fire, se codi, se fâstăci, dar până la urmă îndrăzni şi-i răspunde acestuia.

- Bunul meu prieten, acceptam toate condiţiile tale, numai că avem o mică problemă.
- Care? Întrebă blândul chinez.
- Am văzut că eşti darnic cu noi şi ne-am gândit că un comision de 10% ar fi mai potrivit, ca să te lăsăm să construieşti la noi.

O fi adevărată sau nu povestea noastră? Căutând pe net, am găsit că într-adevăr în 2002, personajul nostru a făcut chiar mai multe vizite în China, atât private cât şi oficiale. Mai mult decât atît, aici am găsit un articol care confirmă intenţia chinezilor de a ne construi şoseaua de centură a Bucureştiului, precum şi crearea unui depozit de 100 de milioane de dolari la BNR. Articolul cu pricina a fost publicat în 22 august 2003. Şi totul sună atât de bine şi frumos încât nu poţi să nu te întrebi de ce după 6 ani de la povestea asta, nu numai că nu avem o şosea de centură, dar noi ne bucurăm nevoie mare că la 1 Decembrie, de ziua noastră naţională inaugurăm... 42 de km de autostradă. Penibil, dar cum altă explicaţie nu am găsit, povestea profesorului meu pare verosimilă.

Şi am mai găsit ceva pe net, care se leagă perfect cu povestea de mai sus. Priviţi:

Contează mărimea ?

2009-10-30T20:00:00.000+02:00

Punct de vedere

2009-10-25T15:38:00.000+02:00

Acest post apare ca replică la comentariile articolului anterior, în care îmi manifestam dezaprobarea faţă de Crin Antonescu şi simpatia şi intenţia de vot pentru Băsescu.

După comentariile primite am observat că lumea are încredere în Antonescu. Le respect opiniile, dar nu le împărtăşesc. Nu pot să am încredere în el. Poate unii dintre dvs. nu-şi mai amintesc, dar a fost Ministru al Tineretului între anii 1997-2000 şi nu-mi aduc aminte să fi făcut ceva cu care să iasă în evidenţă şi să aibă cu ce se lăuda. N-am înţeles de ce i-a mulţumit lui Patriciu când s-a ales preşedintele PNL-ului. Nu de alta, dar dl Patriciu nu este un om tocmai curat, dacă e să ne luăm după ceea ce e scris în ziare. Acesta este acuzat de delapidare, spălare de bani şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni. Nu sună prea bine nu? Mai mult, ar fi de acord ca Patriciu să ocupe postul de premier. Asta după ce l-a propus pe Johannis. Deci nu pricep: Care este de fapt adevăratul gând al candidatului nostru? De asemenea Antonescu a permis ca Bogdan Olteanu să fie propus la funcţia de viceguvernator BNR, pentru ca apoi să declare că este nepotrivit pentru funcţie. Este vorba de acel Olteanu care nu a fost în stare să calculeze un TVA la o emisiune a lui Turcescu. În fine nu vreau să o lungesc pentru că argumente contra s-ar mai găsi, dar nu pot să nu-mi pun o întrebare: dacă acum cât este numai un preşedinte de partid face asemenea gafe, la ce ar trebui să mă aştept dacă va fi ales preşedintele României?

Spunea cineva că Băsescu a vândut flota. Helăăăăăăăăăuuuuuuuuu!!!!!!!!! Era flota lui de acasă şi a vândut-o la piaţă? Ce România era sat fără câini, nu era un prim-ministru, nu era un preşedinte? Şi v-a scăpat amănuntul că pe vremea aceea şi-a dat demisia din parlament, deci nu a mai beneficiat de imunitate, şi s-a pus la dispoziţia procurorilor? Câţi dintre cei care au azi dosare au făcut un asemenea gest?

Tot Băsescu e învinuit că pensionarii mor de foame şi că studenţii care ies pe bandă rulantă sunt direct şomeri. După părerea mea aceasta este o aberaţie. De când are preşedintele (oricare ar fi acela) asemenea atribuţii? Am şi eu câţiva pensionari în jurul meu. Cel mai aproape pensionar este nu alta decât mama mea, care a muncit toată viaţa, în schimburi, în frig şi alte multe neajunsuri. Acum are o pensie decentă. Nu face lux, dar nici nu moare de foame. Oare cum şi-au petrecut viaţa pensionarii care azi mor de foame? Este exact ca în fabula cu greierele şi furnica.

M-a abordat odată o ţigancă care mi-a cerut de la obraz, de parcă eram obligată să-i dau ceva. Când i-am spus că s-a inventat ceea ce se numeşte munca, a lăsat-o mai moale şi a început să se vaite că e bolnavă şi nu poate munci. Credeţi-mă că în vremea aceea, pe când eu lucram la o nemernică de notară, care mi-a mâncat ficaţii, luam pastile în fiecare dimineaţă şi plecam la serviciu. Eu aveam 49 de kg, pe când ţiganca era o zdrahoancă, care părea orice numai bolnavă nu.

Oamenii o duc prost se spune. E adevărat e greu, dar iar nu înţeleg de ce este vinovat preşedintele pentru asta. Eu gândesc că depinde de fiecare dintre noi ca să ne fie bine, să fim rataţi sau dimpotrivă învingători. Este de vină preşedintele că Vasile nu a învăţat nici să scrie, dar că o duce prost? Părerea mea este că cei care învaţă, muncesc, ştiu ce vor de la viaţă, luptă cu problemele vieţii şi nu tot aşteaptă să li se dea şi să li se facă, nu se pot plânge. Fiecare om este stăpân pe soarta lui şi are soarta pe care şi-o merită. Viaţa pe care o are fiecare este rezultatul alegerilor mai mult sau mai puţin inspirate pe care le-a făcut, dar pe care trebuie să şi le asume.

Nici eu nu sunt mulţumită de o serie de chestii pe care le văd în fiecare zi. Mă nemulţumesc „oamenii" care aruncă gunoaie pe jos deşi coşul de gunoi este la doi paşi. Într-o zi chiar m-am luat de cineva pe stradă care a aruncat pe jos o cutie de icre şi culmea, tot eu am fost făcută nesimţită. Mă nemulţumesc „oamenii" care scuipă fără nici o jenă faţă de cei pe lângă care trec. Mă nemulţumesc rahaţii de câine în care se poate călca foarte uşor mai ales dacă treci pe stradă neluminată. Dar asta ţine numai de noi, de educaţia sau mai bine zis needucaţia noastră.

Sunt foarte multe nemulţumiri, dar nu dau vina pentru nemulţumirile mele pe preşedinte. Are el greşelile lui, recunosc, nimeni nu este perfect. Dar vreau să cred că sub conducerea lui se va afla totuşi cine au fost cei care au ucis cu sânge rece la „revoluţie", lucru care sub conducerea PSD-ului nu se va întâmpla niciodată spre exemplu. Trec în fiecare zi pe lângă cimitirul Eroilor Revoluţiei, chiar am o prietenă înmormântată acolo. Să fie singurii vinovaţi care intră şi ies pe rând din puşcărie Chiţac şi Stănculescu? Cu alte cuvinte aştept ziua în care justiţia va fi justiţie în adevăratul sens al cuvântului, când celor cu dosare penale grave şi dovedite nu li se va mai permite să iasă din puşcărie din motive medicale, când de fapt sunt sănătoşi tun.

În concluzie, uitându-mă la lista de candidaţi, când am de ales între omul lui Patriciu, şi „prostovanul" lui Iliescu, fără nici un fel de reţinere îl voi vota pe Băsescu.

CRIN ÎN TOT ŞI TOATE

2009-10-22T19:56:00.000+03:00

Ca orice om interesat de ceea ce se petrece în aceste zile în care toată clasa politică fierbe, am început să caut informaţii pe bloguri şi pe site-urile de ştiri. Evident am început căutarile pe vestitul „GOAGĂL". Am auzit că preşedintele are blog, aşa că prima căutare a fost evident Traian Băsescu. Nu mi-a venit să cred că primul link rezultat în urma căutării a fost al lui... Crin Antonescu - link sponsorizat se pare. Am trecut uşor cu vederea deşi mi s-a părut un pic ciudat.

După ce m-am edificat cu ceea ce citisem până atunci, am zis să intru totuşi si pe un site de ştiri şi am ales realitatea.net, fiind un post obiectiv după părerea mea. Iar „GOAGĂL", iar căutare, realitatea de data aceasta şi ce să vezi? Iar Crin Antonescu primul link. De data asta m-am enervat.

Mi-am zis că dacă tot se bagă în faţă şi în seamă să intru totuşi şi pe blogul lui, deşi nu aveam această intenţie, nefiind deloc fană. Şi i-am lăsat un mesaj. Printre altele l-am informat că votez cu Băsescu. Bineînţeles comentariul n-a apărut, pe blogul liberalului neintrând decît comentariile care îl „coafează", spre deosebire de blogul preşedintelui unde găseşti şi destule critici.

Dovada:

Cotroceni

2009-10-11T16:10:00.000+03:00

Azi am profitat de faptul că Băse a sfinţit biserica din curtea Palatului Cotroceni şi ne-a lăsat şi pe noi să vizităm locurile în care el munceşte cu drag şi spor pentru bunul trai al dragului său popor. Numai curtea, că palatul era închis pentru vizitatori. Intrarea s-a făcut pe bază de buletin. În curte lume multă, care asista la slujbă prin intermediul monitoarelor montate afară. Din păcate pe preşedinte nu l-am văzut. Poate data viitoare.

Ce nu mi-a plăcut: controlul până în dinţi făcut de oamenii de la intrare. A trebuit să-mi scot tot de prin buzunare plus că m-a luat una la pipăit cu un aparat care piuia intr-una.

Ce mi-a plăcut: nu am dat de cucuvea.

MUZEUL AVIAŢIEI SAU DRUM PRINTRE AMINTIRI

2009-10-04T16:45:00.001+03:00

Se întâmplă câteodată să vrei să te întorci în timp, să ajungi în locuri pe care altă dată le vedeai în fiecare zi şi pe care dintr-o dată nu le-ai mai văzut.

Aşa mi s-a întâmplat şi mie. Spre norocul meu, locul de care inexplicabil mi s-a făcut dor, se poate vizita. De ce inexplicabil? Pentru că după 4 ani şi jumătate, brusc mi-am amintit de locul unde mi-am petrecut 14 ani din viaţă şi am simţit o nevoie arzătoare să-l revăd. Este vorba despre fostul meu loc de muncă, o fostă unitate militară (01947) din Bucureşti, care acum este Muzeul Aviaţiei.

De cum am trecut bariera şi am intrat în parcarea fostei unităţi m-a bufnit plânsul şi mi s-a făcut pielea ca de găină. A fost o reacţie pe care nu mi-o explic, dar de care am trecut relativ repede, sentimentul fiind imediat înlocuit de bucurie şi de nostalgie. Îmi revedeam cu ochii minţii foştii colegi. Am intrat în curte, am străbătut aleea pe care altă dată o vedeam zi de zi şi nu mă mai săturam să privesc ceea ce era în jurul meu. Am intrat în hangarul în care este amenajat muzeul, dar parcă vedeam prin avioane şi exponate. Vedeam hangarul de fapt aşa cum îl lăsasem. Nu vedeam manechinul care reprezenta un aviator, vedeam locul în care altă dată era bormaşina, nu vedeam avioanele care erau frumos aşezate, ci vedeam staţiile care veneau la reparat.

Pe locul unui fost atelier (atelierul 1, pentru foştii colegi) am găsit o mică expoziţie a unui om inimos pe nume Mihai Gheorghe, care a lucrat la fosta întreprindere Electronica. Acest om a adunat într-o mică încăpere o adevărată istorie a fostei întreprinderi. De la primul aparat de radio la ultimul (Radio Total, pe care îl am şi eu), radiourile RIC cu cască, primul televizor fabricat la Electronica, televizorul Sport, tot felul de lămpi vechi de când lumea, care pentru alţii nu reprezintă nimic, pentru acest om reprezintă tot, reprezintă viaţa lui. Parcă mi-a fost şi jenă să-l deranjez - scria ceva - dar curiozitatea mea a fost mult prea mare. Mi-a făcut o mică prezentare a exponatelor, cu multe eram familiară, şi mi-a mărturisit că intenţionează să publice şi o carte cu tot ceea ce înseamnă pentru el Electronica.

Pentru că eram de abia la începutul vizitei mele, mi-am luat la revedere de la el şi am plecat să îmi continui călătoria în timp. Am luat fiecare colţişor al fostei unităţi la pas şi m-am mâhnit totuşi pentru că în afara primelor două hangare în care este amenajat muzeul, totul este lăsat în paragină. Crengile copacilor care altă dată erau pline de rod, acum stau să cadă, pe locul în care altă dată era o iarbă verde şi deasă acum erau ciulini. E păcat, mai ales pentru faptul ca acolo vin vizitatori şi din afara ţării, lucru constatat din cartea de onoare în care am lăsat şi eu câteva rânduri, şi răsfoind-o am găsit impresii scrise în limba franceză, greacă şi chiar rusă. M-a mai mâhnit un lucru - şi cu asta închei - faptul că nu există nici un colţişor în care să se spună că muzeul este amenajat pe locul unei foste unităţi militare, în care au lucrat sute de oameni. Dar în fine, asta e viaţa, mergem înainte. Am reuşit să fac şi nişte fotografii pe care le las să curgă în continuare. Dacă le vor vedea şi din foştii mei colegi, sper ca revederea locurilor să le facă plăcere.

Sfat util ptr cei care vor sa scape rapid de Romtelecom

2009-09-27T14:53:00.000+03:00

Astă vară, cam prin luna iunie am primit un telefon de la o domnişoară drăguţă de la Vodafone care mi-a propus un abonament de telefonie fixă la ei. Mi-a prezentat tipul de abonament, cam ce am inclus în el şi ce bonusuri am. Am mulţumit pentru ofertă şi am promis că îmi voi face un calcul şi voi reveni cu un răspuns. Ceea ce am şi făcut. Mi s-a părut ok şi am acceptat. Aşa că de cum am intrat în posesia noului post telefonic, mi-am îndreptat paşii către Romtelecom pentru a face cerere de reziliere a contractului. Mare greşeală. Nu că aş regreta că am renunţat la ei. Nicidecum. Poate că era mai bine dacă nu le mai plăteam abonamentul şi îmi închideau telefonul ei ca „pedeapsă" şi ar fi alergat ei după mine.

Am făcut cererea respectivă, m-au întrebat motivul pentru care vreau să renunţ şi mi-au oferit un abonament mai ieftin. Am fost categorică, răspunsul meu rămânând acelaşi. Gata cu Romtelecomul. Când duduia respectivă a înţeles în sfârşit că eram hotărâtă, mi-a adus la cunoştinţă că durează trei luni să-mi închidă postul telefonic. Nu am înţeles de ce, dar în fine, am trecut peste asta, mai ales că nu trebuia să le mai plătesc abonamentul. Urma ca la sfârşitul celor trei luni să mai vină o ultimă factură şi astfel să se termine toată tărăşenia. Au trecut cele trei luni, factura a venit şi din ea reieşea că romtelecomu' imi este dator cu 15 lei. M-am prezentat din nou la ghişeu ca să-mi revendic suma, dar stupoare. Trebuia să fac o altă cerere. De data asta de restituire a sumei pe care ei mi-o datorează. Pe care am făcut-o murmurând ceva de dulce la adresa mai marilor romtelecomului. Am ales dintre cele trei variante cea a mandatului, întrebând-o pe funcţionara respectivă cât timp durează până voi intra în posesia banilor. Mi-a răspuns cu o nonşalanţă care m-a dezarmat: „cam o lună". Raspuns care sinceră să fiu m-a blocat. Am întrebat-o dacă glumeşte şi mi-a răspuns că nu. Mi-au venit în minte tot felul de cuvinte pe care nu le pot reproduce aici. Am încercat să-mi păstrez calmul şi am mai întrebat-o doar atât: „Dacă eu nu-mi plăteam abonamentul, îmi închideaţi imediat telefonul şi alergaţi după mine ca să vă plătesc, iar eu trebuie să aştept patru luni ca să închid un post telefonic care nu-mi foloseşte şi să-mi recuperez şi o sumă de bani pe care am plătit-o în plus?" Femeia mi-a dat dreptate, dar că astea sunt regulile şi că asta este situaţia. Mi-a părut rău că mi-am vărsat nervii pe ea ptr că în fond nu avea nici o vină. Ea doar lucrează pentru ei. Aşa că până la urmă i-am mulţumit şi am plecat dezamăgită, regretând că am ales varianta să fiu corectă şi să merg pe calea logică.

Aşa că pentru cei care vor să renunţe la Romtelecom vă dau un sfat: NU-L MAI PLĂTIŢI CĂ VI-L ÎNCHID EI ORICUM, FĂRĂ SĂ MAI FACEŢI CERERI PESTE CERERI. MAI BINE SĂ ALERGE EI DUPĂ VOI, DECÂT VOI DUPĂ EI. ECONOMISIŢI BANI, TIMP ŞI NERVI.

Despre (ne)plăcerea de a fi client RCS&RDS şi sfatul bun al unui beţiv

2009-09-22T22:19:00.000+03:00

Azi am avut din nou şi pentru a nu ştiu câta oară o experienţă neplăcută cu o reprezentantă a unor furnizori de servicii şi anume RCS.

M-am dus ca un contribuabil conştiincios să-mi plătesc abonamentul la Digi Tv. „Doamna de la ghişeu" mi-a adus la cunoştinţă că se schimbă cartelele receptorului şi prin urmare mi s-a „întocmit " un aşa zis proces verbal de înlocuire a cardului. Am pus între ghilimele întocmit pentru că au rămas multe rubrici necompletate, printre care şi seria cardului vechi pe care trebuie să-l predau. Mi s-a facut instructajul cu privire la acesta, cu posibilităţile de restituire: sau mă întorc la acelaşi ghişeu să îl restitui, sau sa îl trimit în plic, prin poştă, într-un plic cu adresa OP 35 Bucureşti. Nu tu confirmare de primire, nu tu nimic.

Dacă aş fi ştiut dinainte de această înlocuire dinainte aş fi luat vechiul card cu mine când am plecat către ei ca să plătesc.

Întrucât am luat plasă cu un contract necitit, am ales în urma citirii procesului verbal să mă prezint la ghişeu cu cartela, pentru că nu-i aşa, plicurile se pot rătăci, se pot pierde. Ce clauză m-a făcut să mă prezint la ghişeu? Una scrisă mărunt, la final, în care se specifică faptul că beneficiarul, adică eu, în cazul pierderii, deteriorării sau furtului a oricărui bun, se obligă (mă oblig) să plătesc operatorului în termen de 3 zile, CU TITLU DE CAUZĂ PENALĂ, echivalentul în lei, la cursul BNR din ziua plăţii al sumei de 100 USD.

Evident că am cerut o semnătură, ceva acolo, că au luat cardul şi astfel eu să mă descarc de el. „Nu se poate, trebuie să-l trimiteţi în plicul pe care vi l-am dat", a fost răspunsul sec şi plin de amabilitate de altfel, pe care l-am primit. Asta după ce duduia respectivă m-a ţinut în faţa ei aproximativ 10 minute, ca să primească şi ea la rândul ei un răspuns la problema mea, după ce a dat un telefon cine ştie unde.

Or fi ei deştepţi, dar nici eu nu-s venită cu pluta. Aşa că mi-am luat cartela şi am plecat nervoasă spre casă, gândindu-mă pe ce căi să apuc pentru a rezolva problema.

M-am suit în prima maşină care a venit în staţie, un 141 dărâmat, bucuroasă că nu era aglomerat, urmând să cobor la metroul de la Pieptănari. Cu o staţie înainte, după ce şoferul închide uşile mă îndrept către una din uşi pentru a coborî la prima staţie. Nu aveam în minte decât conversaţia pe care o avusesem mai înainte, când m-am trezit abordată de un bărbat (care fie vorba între noi avea faţa răvăşită de băutură, nepieptănat şi îmbrăcat sărăcăcios): „Stimată doamnă, dacă vreţi să vă daţi jos la prima, mai bine coborâţi o treaptă că n-o să puteţi coborî. Uitaţi-vă ce de lume este în staţie". M-am uitat. Şi a avut dreptate. Era un puhoi de lume, care s-a aşezat în faţa uşii când aceasta s-a deschis şi neam să ne lase să coborâm. Era clar că ei aveau un singur gând: nu contează că trebuie să coboare cineva. Ei trebuie să urce. Cu ajutorul lui şi a nervilor pe care îi aveam am împins şi eu oamenii pentru care nu conta faptul că cineva vrea să coboare şi am reuşit să cobor. Omul respectiv mi-a explicat că el a păţit-o şi a trebuit să mai meargă o staţie. Reuşise să-mi smulgă un zâmbet şi mulţumindu-i m-am îndepărtat de el.

Concluzia pe care am tras-o: cu beţivii te înţelegi mai uşor, decât cu „doamnele de la ghişee". Trist, dar adevarat.

Bucureşti să ne trăieşti

2009-09-20T13:21:00.000+03:00

Iată oameni buni că în aceste zile Bucureştiul îşi serbează ziua de naştere. O vârstă venerabilă s-ar putea spune - 550 de ani, dar la cum se prezintă, eu aş îndrăzni să spun că încă nu a ajuns la maturitate.

Rădăcinile capitalei le datorăm se pare primului cioban care a ajuns pe aceste meleaguri, Bucur pe numele lui (nu Becali cum poate că v-a dus gândul), care a înjghebat pe malul Dâmboviţei o mică aşezare şi a ridicat o bisericuţă de lemn.

Numele Bucureştiului este pentru prima dată amintit într-un document semnat la 20 septembrie 1459, de conducătorul Vlad Ţepeş, care şi-a stabilit aici a doua reşedinţă dupa cea de la Târgovişte.

Dar să nu ne pierdem în detalii istorice, ci să purcedem la urări, că aşa se cuvine la ceas aniversar:

- Fie ca la 600 de ani (sau mai devreme) cetăţenii tăi să fie mai educaţi, mai civilizaţi, să nu te mai murdărească şi să înveţe să arunce gunoiul la cel mai apropiat coş şi nu pe jos cum se procedează acum, să nu mai scuipe şi să nu se mai uşureze la colţ de bloc sau pe străzi mai întunecoase.

- Fie ca să ai parte de edili care să te cinstească, care să promită mai puţin şi să facă mai mult. Să facă ceva concret pentru bucureşteni şi aici nu mă refer la cel mai lung cârnat sau cel mai mare tort.

- Fie ca în cele din urmă să scapi măcar de unul din primarii de sector. Aici mă refer la primarul Marean Vanghelie care este, care nu ştiu cum se face că se realege mereu, deşi toată lumea pe care o cunosc şi stă în sectorul 5, votează pe oricine altcineva numai pe el nu.

- Fie ca şoselele să-ţi fie asfaltate (nu numai cele din centru ci şi cele de la periferie) şi mai încăpătoare.

Şi nemulţumiri ar mai fi, dar e zi de sărbătoare şi un LA MULŢI ANI! ar fi mai potrivit.

Şi cum fără fotografii parcă nu are farmec blogul iată-le în cele ce urmează, primele fiind de la Muzeul de istorie de la Piaţa Universităţii, restul fiind uşor de recunoscut:

2 MAI, VAMA VECHE SI ... BALCIK

2009-09-09T10:20:00.000+03:00

A venit şi rândul litoralului. Cu ochii pe buletinul meteo, că doar e septembrie, mi-am facut bagajele şi iată-mă şi la mare. Destinaţia 2 MAI. Am făcut rezervarea la Casa Ana si Marian. A fost OK, dar se putea şi mai bine.

Plaja este cum exact cum am găsit-o descrisă pe net: modestă. Dar spre surprinderea mea curată faţă de alte locuri pe unde am mai fost. Erau pubele din loc în loc şi culmea, lumea chiar arunca gunoiul în ele. Zic asta ptr. că sunt obişnuită să văd cum oamenii aruncă gunoiul pe jos chiar dacă există locuri amenajate pentru asta chiar la 2 paşi.

Încet încet s-a lăsat şi seara. Dacă mi-ar fi zis cineva că o să mă plimb pe jos noaptea între 2 Mai şi Vama Veche i-aş fi zis că e nebun(ă). Şi totuşi...

Am ajuns în Vamă. Lume multă, veselie şi Stufstock. Intrarea liberă, dar nu înainte de a fi controlată amănunţit în rucsac şi sfătuită să nu scot sticla de apă. Nu am înţeles de ce, mai ales că înăuntru se vindea la greu bere, şi altele asemenea. Ce nu mi-a mai plăcut? În prima seară m-am trezit dată la o parte de către un om al lui Ţăndărică, care se afla în public şi se pare că îi obturam priveliştea. El urma să cânte a doua seară.

Per total a fost frumos atât cât am putut să văd din Stufstock. Atmosfera făcea toţi banii.

Pentru că eram la o aruncătură de băţ de Bulgaria, mi-am zis că merită totuşi sacrificată o zi de plajă. Mai ales că am auzit numai lucruri bune despre litoralul bulgăresc. Ce-i drept nu mă aşteptam la o coadă aşa de mare la ieşirea din ţară. Cred că am stat mai bine de o oră ca să ies din România. Şi era o căldură...

În fine, am reuşit să intru în Bulgaria. Nu mi-a plăcut şoseaua care era superpeticită, iar în sate domnea un aer sărăcăcios şi trist. În momentul ăla, când am văzut ce drumuri au, chiar m-am simţit mândră de România. Se poate deci şi mai rău. În schimb am fost plăcut surprinsă de faptul că aveau o mulţime de mori de vânt.

Şi am ajuns în sfârşit şi la Balcik. Fost teritoriu românesc cu o grădină botanică superbă şi bineînţeles castelul Reginei Maria.

Dacă nu pun la socoteală nota de plată cam umflată de la cârciumă (un peşte-lufar, usturoi, o felie de lămâie, o îngheţată şi două felii de pâine = 70 de lei), şoseaua peticită şi faptul că am rătăcit drumul către România (noroc cu o tipă amabilă-româncă, care m-a văzut la o intersecţie cu harta în mână şi un pic cam speriată şi care mi-a arătat pe unde să o iau), a fost o zi super. În Balcik se vorbeşte româneşte şi se poate plăti în lei, ceea ce mi părut un pic ciudat, dar convenabil.

Şi cum orice minune ţine numai trei zile, în a patra a început să plouă. Aşa că mi-am făcut bocceluţa, am băgat benzină şi am luat drumul Bucureştiului.

Despre o dorinta indeplinita sau Jurnal de vacanta 2

2009-07-19T12:01:00.000+03:00

Pentru ca mai aveam cateva zile de concediu si vremea s-a imbunatatit, m-am hotarat sa imi indeplinesc o dorinta mai veche de a mea, aceea de a ajunge sus la Sorica cu telegondola. Dorinta a pornit de la o simpla navigare pe internet, cand am gasit imagini in direct de acolo, printr-o camera de luat vederi, care transmite live 24h/24h: http://89.121.12.242/cgi-bin/guestimage.html.

Pe net arata asa:

Am ajuns acolo cu teama ca nu cumva telegondola sa nu functioneze in acea zi. Dar nu. Am platit biletele: 25 de lei/persoana dus-intors, dar stiam ca merita.

Daca mi-a placut ceea ce am vazut pe net, cand am ajuns acolo si am vazut cu ochiul liber ceea ce exista in realitate, am fost pur si simplu incantata. Nu as mai fi plecat de acolo. Linistea nu era perturbata decat de oi si de alarma telegondolei, care pornea ori de cate ori aceasta se punea in miscare.

Cuvintele sunt de prisos. Imaginile spun totul.

Jurnal de vacanta

2009-07-12T21:28:00.001+03:00

Dupa un extenuant an de munca, a venit si randul unui bine meritat concediu. Cu nu prea multe bagaje, dar cu mult chef de bantuit, ne-am imbarcat in masina eu si prietena mea Mari, cu destinatia Roesti din judetul Valcea. Deja aveam in cap anumite obiective pe care aveam sa la vizitam in aceasta saptamana de drumetii. Am luat ca ajutor o harta si un atlas ca sa gasim mai usor in teren ceea ce pana atunci cautasem pe net.

Dupa trei ore de mers cu masina, iata-ne ajunse la destinatie, Roesti, unde isi traiesc viata rudele prietenei mele. Fiind „fata de Bucuresti" (toate rudele mele sunt din Bucuresti, nu am nici macar o ruda indepartata la tara), iata-ma pe mine un pic socata de locul unde aveam sa-mi petrec urmatoarea saptamana, intrebandu-ma in gand daca voi putea rezista atata vreme acolo. Totusi, incet incet m-am acomodat cu locul, mai ales pentru ca oamenii sunt deosebit de primitori si optimisti, in ciuda greutatilor pe care le intampina zi de zi. Peisajul este superb. Un deal cu multa verdeata si multe amintiri, dupa cum aveam sa le aflu de la Mari si de la rudele ei.
Planul nostru era sa vedem si imprejurimile, nu putine, si foarte frumoase.
Pentru prima zi am ales sa vedem Horezu, Manastirea Polovragi, pestera cu acelasi nume si Baia de Fier cu Pestera Muierilor.

La manastire era o liniste de imi era mila sa deschid gura ca nu cumva sa nu deranjez pe cineva. Totul este curat, verde si inflorit. La balcoane stau ghivece cu flori care mai de care mai frumoase. Dupa cateva momente de rugaciune, aprindem cateva lumanari cu gandul la cei care au ramas acasa si plecam catre Pestera Polovragi, aflata nu departe de manastire.

Drumul catre pestera l-am facut pe jos si am ajungem acolo in aproximativ 20 de minute. Cand am ajuns in fata pesterii, am ramas usor dezamagita ptr ca pe usa domnea un mare lacat. Din fericire, ghida ne-a auzit vocile si a iesit afara si ne-a linistit, spunandu-ne ca trebuie sa iasa cei care sunt deja inauntru, dupa care vom intra si noi. Am respirat usurata si am inceput sa ne plimbam prin zona asteptand sa ne vina randul, intre timp aparand si alti doritori de a vedea pestera.

In sfarsit intram in pestera. Tariful e convenabil 2,4 lei de persoana. Dupa ce achitam cu totii, ghida aprinde luminile si pestera se dezvaluie in toata splendoarea ei. Ni se explica despre pestera, din istoricul ei. Temperatura e constanta si e de 9 grade in tot cursul anului. Noi am simtit o senzatie de frig totusi, afara fiind foarte cald. Ni se spune ca iarna senzatia este inversa, afara fiind minus 20 de grade si tentatia este de a te dezbraca.

Incantate de ceea ce am vazut, ajungand la masina si infulecand la sticksurile pe care le-a luat nepoata prietenei mele, am hotarat ca trebuie neaparat sa vedem si Pestera Muierilor, care nu era prea departe de locul in care ne aflam si timp avand berechet, ca de doar eram in concediu.

Ne luam dupa indicatoarele pe care le-am gasit pe sosea si pe aici ne e drumul. Am mers totusi o bucata de drum si pentru ca nu am mai vazut nici un panou care sa ne indice drumul, ne oprim in dreptul unei masini care parea a fi din partea locului pentru a intreba pe acei oameni daca mai este mult de mers. Nici nu apuc eu sa deschid gura bine, ca ei mi-au luat-o inainte plangand-se ca au ramas fara benzina si rugandu-ma sa le dau macar un litru de combustibil, ca nu au cu ce sa ajunga acasa. Luata prin surprindere si nevrand sa-i refuz, i-am intrebat daca au furtun ca sa scoata macar cat sa le ajunga pana la prima pompa. Aveau un furtun, dar din pacate era prea scurt si nu ajungea pana la nivelul rezervorului masinii mele. Mi-au multumit totusi pentru bunavointa si am aflat si noi in cele din urma ca nu mai era mult pana la pestera. In sfarsit ajungem acolo si vedem ca mai era aproape o ora la urmatoarea intrare in pestera, sistemul fiind acelasi ca si la Polovragi. Dupa o scurta dezbatere a problemei, hotaram ca merita sa asteptam si ne asezam la una din mesele restaurantului din incinta pesterii. Comandam cate o ciorba de vacuta fiecare. 5 lei portia, foarte buna de altfel. Timpul trece foarte repede si iata-ne la intrarea in pestera impreuna cu un grup de copii, care a ajuns dupa noi si inca alti cativa turisti, asteptand cu nerabdare sa intram. Tariful mai mare aici. 6 lei de persoana, dar nu conta, important era ca reuseam sa mai vedem ceva. Impresia a fost unanima. E mai frumoasa Pestera Muierilor decat Polovragi. De fapt este alt tip de pestera. Spre deosebire de Polovragi, unde am iesit pe unde am intrat, aici la Pestera Muierilor, am iesit in cu totul alta parte fata de locul intrarii. Exista cateva portiuni in pestera unde se merge aplecat, bine ca nu pe distante foarte mari. Si aici ghidul ne cateva detalii despre pestera, din pacate prea multe si nereusind sa retin prea multe, dar reusind sa fac cateva fotografii.

Asa s-a dus o zi de drumetii. Am ajuns acasa obosite, dar bucuroase ca am reusit sa vedem o mica parte din ceea ce ne propusesem.

O alta zi, alte planuri. De data asta am mers mai aproape de casa si anume la Valcea, urmata de o mica escala la Ocnele Mari.
Valcea este un oras cochet, plin de verdeata, flori, cu cateva fantani, cu multi porumbei, cu muzica ce se aude din boxele amplasate in centrul orasului si mai ales un oras curat, dupa cum se poate vedea in urmatoarele fotografii:

Cum nu puteam sa plecam din Valcea fara sa vedem si mall-ul, ne indreptam incet incet catre masina lasata undeva pe una din strazile mai indepartate de centru, pentru ca da, Valcea, ca si Bucurestiul se confrunta se pare cu aceeasi problema si anume locurile de parcare.

Ne indreptam acum catre Ocnele Mari. In drum spre Ocne, vedem un indicator care arata spre salina. Din pacate nu se putea vizita si asta am aflat-o de abia cand am ajuns la Ocne, de la o doamna ce vindea biletele de parcare, care ne-a urat bun venit in oraselul lor. Pentru cei interesati, se va deschide totusi salina, dar de abia in 15 august, se pare cu festivitate de deschidere.
Parcarea - 4 lei. Lasam masina intr-o parcare aproape goala si ne indreptam catre strand. Intrarea 5 lei de persoana, domnisoara de la poarta strandului eliberandu-ne chiar bon fiscal. Intram inauntru. Nu era prea multa lume si suntem usor dezamagite de aspectul locului, dar daca tot am intrat... Ne-am intins pe jos izoprena si respectiv cearceaful, eu mai nerabdatoare sa fac o baie, m-am si dezbracat si in apa cu mine. A fost o senzatie foarte placuta. Apa era calda. Am incercat sa imi pun in practica cunostintele de inot, dar nu se putea inota. Apa foarte sarata zadarnicea orice efort al meu de a da din maini si din picioare. Asa ca m-am lasat pagubasa, m-am lasat in voia apei si am plutit cand pe burta cand pe spate pret de vreo ora. Nu-mi venea sa mai ies din apa. Parca mi s-a luat cu mana orice durere si orice problema. Din pacate orele erau destul de inaintate si a trebuit totusi ca pana la urma sa ies. M-am uitat in jur si am observat ca totusi se lucreaza acolo. Erau cateva cabine unde te puteai schimba, dusuri pentru a te putea spala de sarea care ramane pe tine cand se usuca apa, unul din dusuri fiind chiar cu apa calda. Sigur in viitor va fi un strand modern, cu toate facilitatile necesare. Una peste alta am plecat cu parere de rau pentru ca alocasem prea putina vreme ocnelor.

Alta zi, alta distractie. De data aceasta Baile Olanesti. O statiune unde 80% din oamenii pe care i-am intalnit pe drum purtau cu ei bidoane cu apa sulfuroasa. Era clar ca erau veniti la tratament. Linistea statiunii nu era tulburata decat de caderea de apa a Olanestiului, care taie oraselul in doua. Aici aerul este mult mai curat, asa ca am inspirat adanc, stiind ca n-o sa ma mai intalnesc cu asa ceva, si mai ales ca se apropia si incheierea vacantei. Ne-am oprit la una din terasele Olanestiului, care ni s-a parut noua ma rustica si ne-am delectat cu cate o portie de clatite si cate ceva de baut. Preturile mai mult decat acceptabile. Merita sa-ti petreci aici cateva zile de concediu.

In drumul catre casa, am facut un mic ocol de cativa kilometri catre o mica manastire - Schitul Iezerul, un locas sfant, de asemenea foarte ingrijit, plin de pace.

Si a venit si penultima zi de vacanta. De data asta nu ne-am mai aventurat prea departe de casa. Am mers mai aproape, in cautarea unei plaje cu nisip fin pe Cerna, plaja de care ne-a povestit unul din baietii nepoatei prietenei mele. Din pacate apa era tulbure, nici vremea nu era prea imbietoare, cazand chiar cativa stropi de apa catre rau. Nici eu nu prea mai eram in forma, oboseala si dorul de casa spunandu-si cuvantul. Totusi, am reusit la intoarcerea catre casa, sa trec puntea peste Cerna, un podet de lemn inclinat, care nu facea o impresie prea buna si nu te imbia prea mult ca sa il treci.

Si cum orice inceput are si un sfarsit, a venit si ziua plecarii catre casa. Plouase toata noaptea si dimineata era racoroasa numai buna pentru drum. Ma incercau doua sentimente contrare. Pe de o parte parere de rau ca se terminase vacanta, ca ma desparteam de niste oameni minunati, care mi-au zis ca ma mai asteapta pe acolo, iar pe de alta parte bucurie ca ma duceam la casa mea unde de abia ma astepta maica-mea si bineinteles pisoiul meu. Una peste alta a fost o vacanta reusita.

Despre poltroni si acroci

2009-07-01T20:13:00.000+03:00

Tocmai am terminat examenele si am mai mult timp liber. Prima mea dorinta de dupa, a fost sa citesc o carte care sa ma recreeze si sa-mi limpezeasca creierii. Am profitat de faptul ca tocmai primisem un volum care s-a lansat recent la Oradea, scrisa de prietenul unei prietene, cu dedicatie chiar de la autor. A fost exact ceea ce aveam nevoie. WELCOME TO MY PARADISE - povestirea reala a unei excursii de trei saptamani a autorului in Indonezia. Am citit-o pe nerasuflate, regretand chiar ca s-a terminat prea repede si sperand chiar la o continuare a ei.
Dupa ce am terminat-o, am decis ca este momentul sa trec la un alt tip de scriere, mai "grea". Dupa o scurta oprire in fata unui raft cu carti, si dupa ce am rasfoit cateva volume m-am oprit cu interes la una - APEL CATRE LICHELE - a lui Gabriel Liiceanu, un nume greu, patronul celei mai mari edituri din Romania. Ajunsa acasa, am inceput sa citesc cu nesat. Pe cat de repede am citit-o pe cea care am mentionat-o la inceput, pe atat de tare m-am poticnit la aceasta din urma.
De obicei imi place sa termin ceea ce am inceput, dar acum stau pe ganduri si reflectez: sunt eu prea proasta, sau Liiceanu prea destept?
Nu am ajuns decat la pagina 16 si citesc: "Sa spui despre el ca minte, ca e ipocrit, ca e POLTRON ar fi prea putin." Trebuie sa recunosc ca aici m-am blocat. Nu mai auzisem expresia si am recitit propozitia. Nu era nici o greseala. Poltron scria. Dar nu m-am descurajat. Am luat frumos DEX-ul si am descifrat misterul. Poltron nu este altceva decat un las, un om lipsit de curaj.
Bucuroasa ca am mai invatat ceva nou, am continuat lectura. Numai ca iar m-am blocat. La numai o pagina distanta citesc: "Daca totusi in scenariul sedintei apare un ACROC, o disfunctie, atunci abia el devine activ important". Mi-am zis in gand ca vine concediul si nu termin cartea, daca din pagina in pagina trebuie sa consult DEX-ul. In fine, daca tot am inceput-o... Dar stupoare, cuvantul ACROC nu este de gasit in DEX.
Acum ma aflu intr-o mare dilema. Daca sunt de abia la pagina 17 si sunt un pic bulversata, ce urmeaza in restul de pana la 286? Si nu pot sa nu ma intreb ce efect a avut cartea asupra lichelelor, ca doar lor le este adresata.
Voi incerca totusi sa o termin de citit, cu DEX-ul alaturi bineinteles.

Multumiri

2009-07-01T20:02:00.000+03:00

Doresc sa multumesc numerosilor cititori care au raspuns apelului meu de mai jos, cel cu cautatul partenerului ptr. drumetii pe munte. Trebuie sa pun punct acestui apel pentru ca dupa numeroase si indelungate dezbateri, cu mare greutate am reusit sa selectionez cateva persoane care ma vor insoti in concediu. Duminica aceasta este plecarea.

CAUT PARTENER DE DRUMETII PE MUNTE

2009-05-14T21:42:00.000+03:00

Probabil ca nu citeste nimeni blogul, dar fac si eu o incercare. Se apropie vara, concediile, iar eu am un mare dor de duca. Din pacate am cu ce, dar n-am cu cine. Obiectivele pe anul asta ar fi fost Busteni-Babele si Zarnesti-Piatra Craiului, dar sunt deschisa si la alte propuneri cu conditia sa fie decente. Perioada ar fi iulie sau august. Deci... Se ofera cineva?

Asta ne-ar mai lipsi - CODEX ALIMENTARIUS

2009-02-22T14:44:00.000+02:00

In luna decembrie 2009 se intentioneaza la nivel mondial implementarea fortata a unei legi ABUZIVE numite CODEX ALIMENTARIUS, Legea produselor alimentare sau Codul produselor alimentare. Aceasta lege,Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii, cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Imi permit sa citez un articol de pe internet: “Starea de spirit care predomină în cazul mondializării chimiei farmaceutice explică în mare parte desfiinţarea sistematică a inovatorilor ştiinţifici independenţi din ultimii 50 de ani. Această industrie foloseşte orice mijloc pentru a-şi păstra locul pe piaţă în ceea ce priveşte tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibilă tratarea şi vindecarea în majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare în forţă pentru a se ascunde publicului aceste adevăruri.
Scoaterea în afara legii a oricărei informaţii referitoare la medicina alternativă va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurând astfel profituri şi mai mari acestei industrii mondiale care tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste în cazul multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama bolilor cronice, şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli… Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi chiar creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor… Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni…”
Informarea medicilor este integral finanţată de către trusturi, care ascund cu grijă un mare număr de efecte secundare periculoase şi chiar mortale ale medicamentelor, negându-le public. După ce a stabilit clar originea acestor crime şi a dovedit responsabilitatea industriei farmaceutice în ceea ce priveşte instalarea unei politici mondiale de genocid extins, doctorul Matthias Rath a înmânat în data de 14 iunie 2003 Curţii Internaţionale de Justiţie de la La Haye (Olanda) un act de acuzare pentru crime împotriva umanităţii.
La data de 13 martie 2002 europarlamentarii au adoptat legi în favoarea industriei farmaceutice, fixate prin dispoziţii ale Codex-ului Alimentarius şi care vizau elaborarea unei reglementări constrângătoare pentru toate terapiile naturiste şi suplimentele alimentare – o manieră mai indirectă de a desfiinţa concurenţii care ar putea să ocupe un anumit loc pe piaţă, pentru că sănătatea se vinde şi se cumpără.
Un val de petiţii din partea populaţiei a inundat mesageria europarlamentarilor, într-o asemenea măsură încât comunicaţiile interne au fost blocate. În ciuda a o jumătate de miliard de petiţii, directivele Codex-ului Alimentar au fost adoptate. Acest vot a fost o veritabilă denigrare a democraţiei, prevestind şi alte viitoarele dificultăţi în respectarea acesteia.
Începând cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius enunţate de către Directiva Europeană în ceea ce priveşte suplimentele alimentare trebuie aplicate sub ameninţarea sancţiunilor financiare. Iată în ce constau acestea:
1) Este vorba de a elimina orice supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite de 28 de produşi de sinteză farmaceutică (aşadar toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaţa numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale şi asta nu înseamnă ca vor fi numai cu prescripţie, ci vor fi ILEGALE adică „foloseşte-le şi te duci la închisoare”.
2) Medicina naturistă cum ar fi acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc, va fi progresiv interzisă.
3) Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând din principiu aşa numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creştere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planetă folosit în scopuri de hrană TREBUIE tratat cu antibiotice şi cu hormoni de creştere. Regulile Codexului permit ca produsele ce conţin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate corespunzător. Mai mult, în 2001, 12 substanţe chimice despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.
4) Alimentaţia umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiaţie vor fi mult mai mari decât cele permise anterior.
Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminaţi esenţiali, asupra vitaminelor şi mineralelor. Extinderea controalelor va acţiona progresiv eliminând orice medicină alternativă naturistă ancestrală.
Este vremea solidarităţii!!!
NU-ul masiv faţă de Constituţia Europeană înseamnă totodată un NU faţă de Codex Alimentarius, organ de propagandă al industriei chimiei farmaceutice, care vizează obţinerea unui monopol mondial de un despotism nemaiîntâlnit până acum. A nu lua în considerare opinia a sute de milioane de cetăţeni este o gravă lipsă de respect din partea oamenilor politici. Sute de milioane de cetăţeni din întreaga lume nu vor să permită ca medicina naturistă milenară să fie interzisă pentru ca pseudoştiinţa chimiei farmaceutice să îşi păstreze şi să îşi întărească poziţia pe piaţă.
Rezistenţă Internaţională faţă de Codex Alimentarius
- Africa de Sud a afirmat că nu se va conforma directivelor Codex-ului Alimentarius. Ministrul Sănătăţii Manto Tshabalala-Msimang a declarat că ţara sa este în dezacord cu această dihotomie între medicina naturistă şi medicina alopată. Conform concluziilor sale, aceste dispoziţii vizează doar obţinerea banilor de pe urma remediilor brevetate şi de aceea urmăresc să discrediteze folosirea produselor naturiste.
- India nu se va conforma directivelor Codex-ului Alimentarius pentru că acest Codex a promovat formule ce conţin ingrediente chimice care cauzează inflamaţii extrem de distructive la nivelul creierului copiilor. Delegatul indian însărcinat pentru a pleda împotriva Codex-ului a fost ignorat, iar când acesta a insistat pentru o dezbatere, a fost dar afară din cameră.
- Asociaţia medicilor şi chirurgilor americani şi-a exprimat opoziţia faţă de Codex Alimentarius, pentru a putea continua să se folosească de remediile naturiste, alături de cele medicamentoase.
- În Marea Britanie, practicanţii medicinii naturiste, susţinuţi de membrii Camerei Lorzilor s-au opus ferm politicii pro-codex a lui Tony Blair. Acesta din urmă a fost taxat pentru ipocrizie, întrucât a afirmat public că familia lui foloseşte remedii naturiste, suplimente alimentare şi produse homeopatice.”

Ce a promis şi ce va da

2009-01-21T19:41:00.000+02:00

Tocmai am citit pe un site despre un român care s-a întors în ţară după 12 ani de pribegie şi i-a cerut lui Mircea Geoană să-şi respecte promisiunea făcută în campania electorală. Anume că va da fiecărui român câte 25.000 de euro când se va întoarce în ţară. Tare sunt curioasă pe unde va scoate „prostănacul" cămaşa. Sincer, eu cred că vor primi ceea ce arată chiar dânsul în poza alăturată.

Meteo cu mâţa in braţe

2009-01-18T17:40:00.000+02:00

Super!

Un nou măcel

2009-01-17T10:26:00.000+02:00

Nu înţeleg aceste „partide" de vânătoare. Eu (si nu numai) nu le pot numi decât măcel. Oare ce anume simt aceşti „vânători" când un animal, care de altfel nu are nici o scăpare, este doborât in faţa puştii lor neiertătoare? Probabil ca se simt ca un fel de „bărbaţi adevăraţi", puternici şi de temut, cum probabil că şi sunt, dar numai în lumea afacerilor. Ar trebui să iasă la o vânătoare adevărată, într-o pădure, unde cresc mistreţi adevăraţi, sălbatici. Acolo zic eu că îţi arăţi adevăraţii muşchi. Dar dacă nu ai, ce să arăţi? Un sincer HUO!

Evolutia dansului

2009-01-15T20:16:00.000+02:00

REALITATEA.NET - Clipul Zilei - Evoluţia dansului

Cum fura comerciantul roman?

2009-01-14T20:58:00.000+02:00

Elibereaza bonuri pe probe.

S-au schimbat vremurile

2009-01-14T20:41:00.000+02:00

REALITATEA.NET - Clipul Zilei - Şoarece plus Pisică egal Love

Pe vremuri parca nu se iubeau asa de mult.

FERIŢI-VĂ!

2009-01-12T19:15:00.000+02:00

E criză si din ce în ce mai multi şomeri. Sunt înscrisă la un binecunoscut site de joburi şi în fiecare seara primesc ofertele zilei şi nu am putut sa nu remarc ca pe zi ce trece sunt tot mai puţine. Din fericire, nu mai sunt printre cei care caută un loc de muncă, dar pentru cei care caută am un sfat. Dacă vă tentează un post de operator calculator la Biroul Notarial Public Banuţă Georgeta din Bucureşti, fugiţi cât mai departe. Am „lucrat" acolo 9 luni. Nici acum nu ştiu cum am reuşit sa rezist atâta vreme. La interviu doamna notar era numai lapte şi miere. Mă gândeam în sinea mea că a dat norocul peste mine. La numai două săptămâni a început calvarul. Nici nu vreau să-mi mai aduc aminte, dar totuşi la aproape un an de zile de când am scăpat de acolo, îmi dau seama că încă mă mai marchează. Ideea e că dacă vreţi un angajator care să vă respecte ca om, căutaţi în altă parte.