SCRISOARE DESCHISĂ PREŞEDINTELUI BĂSESCU

Domnule Preşedinte,

V-am votat în 2004 în ambele tururi de scrutin, am votat la referendumul din 2007 împotriva demiterii dvs, v-am votat şi în 2009.

De aceea îmi permit acum să vă scriu o scrisoare în care îmi exprim câteva nedumiriri şi câteva întrebări.

Având în vedere frământările oamenilor şi ştirile care circulă, vă întreb indignată cum este posibil ca o ordonanţă precum şi normele de aplicare a acesteia, cu privire la drepturile de autor, să fie adoptată şi aplicată cu o asemenea rapiditate, iar pentru manelişti este nevoie de aproape jumătate de an pentru a lucra la o lege care prevede impozitarea acestora?

De ce popii şi întreaga Biserică Ortodoxă Română are facilităţi fiscale, fiind scutită de la plata contribuţiilor către stat? Pentru ei de ce nu se da o ordonanţă de urgenţă? Din ceea ce citesc în presă au afaceri înfloritoare.

Aţi afirmat de curând că vă simţiţi bine în România. Cum reuşiţi?

Încurajaţi oamenii să plece din ţară pentru că sistemul din România nu îi poate plăti. Cum rămâne atunci cu SĂ TRĂIŢI BINE! Să trăiţi bine, poate, dar nu în România. În Spania, Canada, Franţa, Germania etc.

Aţi ales, pentru ieşirea din criză, la începutul verii ca pensionarilor să li se taie din pensii şi bugetarilor din salarii. Aţi spus că este soluţia corectă. Dar aţi omis să spuneţi şi pentru cine este corectă.

Cu sistemul ticăloşit cum a rămas? Când o să vedem şi noi la puşcărie un adevărat corupt, un adevărat evazionist? Culmea este că nici ei nu sunt în stare să îşi dovedeasca nevinovăţia, dar nici justiţia să-i dovedească. Procese duse la nesfârşit şi amânate pe vicii de procedură. Nu dau nume. Le ştiţi dvs mai bine decât mine.

Despre parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari nu aţi mai spus nimic. Sau opoziţia a avut dreptate că a fost un şiretlic ca să aduceţi lumea la vot?

Deşi nemulţumirile sunt mult mai multe, închei, spunându-vă doar atât: Dacă vă mai suspendă opoziţia încă o dată, să nu contaţi pe votul meu la referendum.

Un cetăţean dezamăgit.